,,Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii." (Ioan, cap. 8, vs. 12)
Intoarcerea la Hristos poate fi brusca sau poate fi presarata cu ispite.
Pentru a simti mirosul dintr-o incapere ne asiguram ca nu avem nasul infundat, iar pentru a-L simti pe Hristos in inima noastra ne asiguram ca I-am deschis portile inimii noastre.
Intoarcerea la Hristos incepe cu rugaciune, cu respectarea posturilor randuite de Biserica si cu spovedanie. Se continua cu lupta cu pacatele mari si mici, cu fapte bune, si cu rugaciune. Scrierile Sfintilor Parinti ne ajuta enorm sa intelegem ca scopul vietuirii crestine este , asa cum spunea Sfantul Serafim de Sarov, dobandirea Duhului Sfant. Habar n-au agnosticii cat de fericiti pot fi cei care Il dobandesc.
Iisus ne cheama pe toti la Cina Imparateasca, dar nu ne obliga in niciun fel. Care imparat i-ar obliga pe supusii de rand sa vina la o cina festiva? Necazurile pe care le avem nu sunt altceva decat semnale care sa ne aminteasca de prezenta Lui si sa ne ajute sa constientizam ingustimea orizontului nostru si micimea noastra.
Asa cum pentru o nunta obisnuita ne ingrijim si sa ne impodobim trupul, tot asa trebuie sa ne ingrijim si de bietul nostru suflet pe care adesea il neglijam. De suflet nu ne putem ingriji altfel decat prin spovedanie, rugaciune si milostenie. Sufletul nostru este comoara noastra cea mai de pret. Un agnostic se aseamana cu un om care nestiind ce sunt pietrele pretioase, le foloseste ca pietre de pavaj. Cu cat cineva stie mai multe despre pietrele pretioase, cu atat e mai dornic sa le valorifice cat mai bine. Cu cat este cineva mai convins de valoarea sufletului cu atat va incerca sa-l pretuiasca mai mult. Si pentru sufletul nostru trebuie sa ne dorim ce e mai bun: un colt de Rai. Iar Hristos de aceea S-a rastignit. Pentru mine, pentru tine si pentru altii ca noi. Prin jertfa Lui, ne-a dat posibilitatea sa ne indreptam viata, adica sa ne pocaim pentru a putea accede spre fericirea vesnica.
Odata un pustnic a vazut o desfranata foarte elegant imbracata. Toti cei din jur se mirau ca pustnicul nu-si lasa privire in pamant dupa obicei. Dupa ce respectiva s-a indepartat, pustnicul a subliniat preocuparea acelei femei usuratice pentru placerea dintr-o singura seara. Le-a mai spus celorlalti calugari ca, daca ar avea si ei ravna aceleia spre implinirea poruncilor divine, cu toti ar fi mult mai sporiti duhovniceste. Afland cele discutate, respectiva s-a calugarit.
Doamne ajuta sa punem inceput bun pocaintei noastre!
|