Citat:
Socoți oare că este o faptă fără însemnătate să osîndești pe cineva cu o astfel de sentință, înainte de vremea judecății și înainte de Judecător? Cuvîntul «anatema» desparte desăvîrșit de Hristos.
Dar ce spun oamenii, care sînt în stare de orice păcat: «Acela-i eretic, spun ei, are în el pe diavolul; grăiește cu nedreptate împotriva lui Dumnezeu, iar prin cuvintele lui ademenitoare și prin înșelăciunea lui deșartă a dus pe mulți în prăpastia pierzării. Pentru aceasta a fost izgonit de părinți dascălul lui, care a tăiat o mare parte din Biserică», înțelegînd fie pe Paulin, fie pe Apolinarie (Apolinarie, episcop al Laodiceei Siriei - circa 390, eretic. Cu el încep luptele hristologice. A fost condamnat de sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381).
Cuvîntul acesta «anatema» face ca marea mulțime a credincioșilor să nu mai cunoască bine deosebirea dintre eretici și arată și rătăcirea, care stăpînește adîncul sufletului lor, datorită acestei foarte rele prejudecăți.
Că spune Apostolul: «învață, certînd cu blîndețe pe cei ce stau împotrivă, că poate le va da lor Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului și vor scăpa din cursa diavolului, prinși fiind de el, pentru a-i face voia».
Întinde mreaja dragostei ca să nu cadă cel șchiop, ci ca să se vindece! Arată că din toată inima ta vrei să faci ca binele tău să fie binele tuturora! Aruncă undița cea dulce a dragostei și așa, cercetînd cu ea cele ascunse, scoate din prăpastia pierzării pe cel pe care îl îneacă gîndurile sale!
Păruta lui învățătură bună vine sau din prejudecată sau din neștiință. Învață-l că învățătura lui e străină tradiției apostolice! Iar dacă omul, care primise rătăcirea, va voi să primească sfatul tău, el, după cuvîntul profetului, cu viață va viețui, iar tu îți vei izbăvi sufletul tău. Dar dacă nu vrea, ci stăruie în încăpățînarea lui, ca să nu fii vinovat, mărturisește-ți credința ta numai cu îndelungă răbdare și bunătate, ca să nu-ți ceară Judecătorul din mîna ta sufletul lui.
Nu-l urî!
Nu-i întoarce spatele !
Nu-l prigoni, ci arată-i dragoste sinceră și adevărată! Cîștigă-i dragostea! De n-ai-avea alt folos, acesta-i marele folos, acesta-i marele cîștig, că vă iubiți și ați învățat să fiți ucenicii lui Hristos.
Că spune Hristos: «Întru aceasta vor cunoaște că sînteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste între voi».
Apostolul a arătat că dacă nu-i dragoste, nu-i de nici un folos nici cunoașterea tainelor lui Dumnezeu, nici credința, nici profeția, nici sărăcia de bună voie, nici mucenicia pentru Hristos.
Că spune Apostolul: «De aș avea toate tainele și toată cunoștința și credința, încît să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește; și de aș grăi în limbi îngerești și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am, nimic nu sînt. Dragostea se milostiveșle, nu se semețește, nu caută ale sale ; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă».
4. Nimeni dintre voi, iubiților, n-a avut atîta dragoste pentru Hristos, cîtă a avut sfîntul suflet al lui Pavel! Nimeni dintre oameni, în afară de el, n-a îndrăznit să rostească niște cuvinte ca acelea. Și ardea sufletul lui cînd spunea : «Împlinesc lipsurile necazurilor lui Hristos în trupul meu»; și: «Aș fi dorii să fiu anatema de la Hristos pentru frații mei»; și: «Cine este slab și eu să nu fiu slab?».
A avut atîta dragoste pentru Hristos, încît n-a ocărit pe nimeni, n-a silit pe nimeni, n-a dat anatemei pe nimeni. Dacă ar fi făcut asta, n-ar fi adus Iui Dumnezeu atîtea neamuri și atîtea cetăți întregi!
A făcut aceasta vorbind frumos, îndemnînd, rugînd, deși era umilit, lovit, pălmuit și luat în rîs de toți.
Astfel, cînd s-a dus la atenieni și i-a găsit pe toți înebuniți de închinarea la idoli, nu i-a ocărit, spunîndu-le : «Sînteți niște atei și cu totul necredincioși!». Nu le-a spus : «Pe toate lucrurile le socotiți dumnezei și numai de singurul Dum¬nezeu vă lepădați, de Stăpînul și Creatorul universului!».
— Dar ce le-a spus ?
— Le-a spus: «Trecînd și privind locurile voastre de închinare, am găsit și un altar, pe care era scris : «Necunoscutului Dumnezeu». Pe Acela pe Care voi, necunoscîndu-L, Îl cinstiți, pe Acesta vi-L vestesc eu vouă». Ce lucru minunat! Ce inimă de părinte! A spus că elinii erau evlavioși, deși se închi¬nau la idoli, deși erau necredincioși!
— Pentru ce?
— Pentru că îndeplineau toate îndatoririle religiei lor ca niște oameni evlavioși; socoteau că cinstesc pe Dumnezeu, erau convinși de aceasta.
Vă rog dar pe toți, să-l imitați pe Pavel și eu împreună cu voi. Dacă Domnul, Care cunoaște mai dinainte gîndul și voința fiecăruia, Care știe ce va ajunge fiecare din noi, a făcut asta, pentru ca să se reverse asupra noastră darurile și dărnicia Sa — că nu spre rele ne-a zidit Dumnezeu — și ne-a învrednicit de bunătățile cele de obște, pentru că vrea ca toți să fim imitatorii Lui, pentru ce faci cele potrivnice Lui, tu, care te duci la Biserică, unde se săvîrșește jertfa Fiului lui Dumnezeu?
Nu știți oare că Hristos n-a zdrobit trestia frîntă și n-a stins feștila ce fumegă?
— Ce înțeles au aceste cuvinte?
— Ascultă! Hristos n-a alungat pe Iuda și pe cei ce au căzut la fel cu el, pînă ce fiecare din aceștia nu s-a răslețit singur și nu s-a dat cu totul rătăcirii.
Nu facem noi oare rugăciuni pentru neștiințele poporului? Nu ni s-a poruncit oare să ne rugăm pentru dușmani, pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne prigonesc?
Iată, eu îmi împlinesc slujba mea!
Iată, vă rog! Hirotonia nu dă puteri de stăpîni, nu înalță, nu duce la despotism. Toți am luat același Duh, toți am fost chemați la înfiere; iar pe cei pe care Tatăl i-a cercat, pe aceia i-a învrednicit să slujească fraților lor, după stăpînirea dată lor. Împlinindu-mi dar slujba, vă rog și mă cuceresc vouă, să vă depărtați de un păcat așa de mare. Cel pe care vrei să-l anatematizezi, este sau viu și în viața aceasta nemuritoare de aici sau mort. Dacă este încă în viața aceasta de aici, păcătuiești, pentru că desparți de Hristos pe un om, care se poate întoarce, care se poate schimba de la rău la bine; iar dacă a murit, cu mult mai mult păcătuiești.
— Pentru ce?
— Pentru că «Domnului său stă sau cade», pentru că nu mai este sub stăpînirea omenească. Și e primejdios să pronunți sentința asupra ceea ce este ascuns și păstrat Judecătorului veacurilor, singurul Care știe și măsura conștiinței și mărimea credinței.
Spune-mi, te rog, de unde știm cu ce cuvinte se va învinovăți sau se va apăra acela în ziua cînd Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor?
Într-adevăr «nepătrunse sînt judecățile Lui și de negăsit urma căilor Lui», «că cine a cunoscut gîndul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui»?
Poate că nimeni dintre noi, iubiților, nu se mai gîndește că și acela a fost învrednicit de sfîntul botez! Poate că nimeni nu vrea să mai știe că are să fie o judecată viitoare! Dar pentru ce vorbesc eu de judecata viitoare? Nu vrem să mai știm nici că vom muri și că vom ieși din trup, din pricina nebuniei, oare ne stăpînește după lucrurile din lumea aceasta.
Depărtați-vă, vă rog, de un păcat atît de mare! Iată spun și mărturisesc înaintea lui Dumnezeu și înaintea aleșilor lui îngeri, că păcatul acesta are să ne fie nouă, în ziua judecății, pricină de mare chin și de foc nestins. Dacă în pilda fecioarelor, au fost izgonite din cămara cea de nuntă, din pricina împietririi inimii lor, fecioarele care duseseră o viață strălucită și plină de credință, pentru că Stăpînul tuturor văzuse faptele lor, cum vom putea fi învredniciți de mîntuire noi, care trăim fără nici o grijă și ne purtăm fără milă cu semenii noștri?
De aceea, vă rog, să nu ascultați cu nepăsare niște cuvinte ca acestea. Da, trebuie să anatematizăm învățăturile eretice, cele potrivnice învățăturilor primite de noi, să combatem dogmele greșite, dar să cruțăm cu toată grija pe oameni și să ne rugăm pentru mîntuirea lor.
Facă Dumnezeu, ca noi toți să fim stăpîniți de dragostea de Dumnezeu și de aproapele, să împlinim poruncile Stăpînului, ca în ziua Învierii să întîmpinăm pe Mirele ceresc cu fapte de milă și cu candelele aprinse, aducându-I întru slavă pe cei care s-au folosit de pe urma inimii noastre bune, cu harul și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu, cu Care Tatălui slavă împreună cu Sfîntul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.
|
Asadar, Sfantul Ioan Gura de Aur ne sfatuieste pe toti sa evitam a anatemiza pe cineva, viu sau mort, eretic/schismatic sau nu, caci aceasta inseamna sa-I luam Fiului lui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos dreptul de a mai judeca acea persoana, trimitand-o inca din viata ei [daca este vie] in flacarile gheenei si in mainile slujitorilor lui Lucifer.
A anatemiza pe cineva inseamna a crede ca suntem mai drepti decat Insusi Bunul Dumnezeu!
Amin!
razvan_m
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, pe mine, pacatosul!
|