Parintele Ioanichie a avut o foarte mare influenta asupra ravnei mele duhovnicesti. Il cunosc din anul 1985 de cand am intrat in viata monahala. Adesea mergeam la parintele la chilie pentru binecuvantari si spunea smerit:
“Mergeti la Pr. Paisie, la Pr. Cleopa…. eu nu sunt nimic, cel mai mare pacatos sunt.. ( de aceea a ales sa vorbeasca toata viata sa despre parinti si NU despre sine...roada vieti sfintiei sale a fost FAPTA)

Foarte multi tineri il inconjurau cu intrebarile, cum sa infrunte patimile si ispitele vietii. Odata ne-a spus (mie si celor doua surori ce erau cu mine); [COLOR=Red]In numele Preasfintei Treimi mergeti la mansatire.[/COLOR] [COLOR=Red]Mare ne-a fost mirarea cand am ajuns la mansatire care avea hramul chiar Sfintei Treimi.[/COLOR] Tarziu fiind deja bolnav, am mers la chilie cu inca doua maici pentru binecuvantare. Ne-a vorbit tainic [COLOR=Red](desi multi spuneau ca nu mai stie de el)[/COLOR] raspunzand la intrebarile pe care NICI NU APUCASEM SA LE PUNEM. La plecare ne-a dat fiecaruia cate ceva. Mie o icoana cu Sf. Pantelimon (spunandu-mi ca imi va fi de ajtor prin spitale…cum a si fost la scurt timp) unei surori o carte despre statornicie (astfel ajutandu-o chiar in problema ei) iar celei de a treia dspre ascultare. Astfel parintele a rezolvat necazurile noastre inainte de a I le spune noi. Am plecat managaiate de blandetea si dragsotea parintelui.
( Maica N) Din cartea “In memoriam” Parintele Ioanichie Balan