[SIZE=+2]“Nu Dumnezeu condamna, omul alege”[/SIZE]
- Dupa moarte, sufletul se duce in Rai sau in Iad. Cat vor conta faptele din timpul vietii?
- In mod firesc, fiecare se duce dincolo cu inclinarile, cu gandurile, cu ceea ce a agonisit in viata. Fiecare fapta din timpul vietii conteaza. De exemplu, daca ai scris o carte frumoasa, de care s-au folosit multi, chiar si dupa moartea ta, si multi au avut folos sufletesc din ea, fiind ea prilej de virtute, atunci si tu vei avea parte din castig. Ai facut o fapta buna, ai ajutat pe cineva, te-ai ostenit cu folos, ai fost prilej de bine; toate faptele bune si toate efectele lor sunt pomenite pana la Sfarsitul Lumii, cand se vor judeca toate, bune si rele. Cand fiecare om va aparea in fata celorlalti in chip conform cu propria lui structura, pe care singur si-a alcatuit-o, prin tot ce a gandit si a facut. Toate relele si necuratiile vor aparea si cine, oare, va putea suferi rusinea aceea ? Dar chipurile dreptilor care au facut fapte bune si daruri placute lui Dumnezeu, care au ajutat la imbunatatirea si infrumusetarea lumii, vor straluci cu darul Duhului Sfant. Omul intra in vesnicie cu ceea ce strange aici. Cum te fasonezi aici, asa te prezinti lui Dumnezeu. Cum bine spun Sfintii Parinti: bagati de seama pe ce ziditi, pe paie, pe lemne ori pe piatra ? Pentru ca paiele si lemnele ard la sfarsit si nu ramai cu nimic. Sa fie zidaria voastra pe lucru care rezista la foc, adica la proba vesniciei. Fericit si dorit e sfarsitul pentru cel care a facut fapte bune, pentru ca de acolo incepe bucuria cea vesnica. Pentru omul care a trait numai in pacat, moartea este cumplita.
- Poate condamna Dumnezeu la suferinta vesnica?
[COLOR=Red]- Nu Dumnezeu condamna, omul alege. Pentru ca se duce in vesnicie cu pacatele de aici. Desfranat ai fost, sau betiv, sau in vrajmasie, asa te duci dincolo. Aici, pe Pamant, iti poti satisface aceste porniri; si crima poate sa-ti ofere satisfactie. Omul ramane cu aceste inclinari pacatoase si pe lumea cealalta. Numai ca acolo nu si le mai poate satisface. Pentru pacatos, astea sunt chinurile Iadului. Setea infricosata, foamea, pofta. Nu e pedeapsa; omul e chinuit de propriile lui optiuni gresite. Nu Dumnezeu ne ofera Iadul; El ne spune: “Mergeti si mosteniti Imparatia Cerurilor”. Omul aduce Iadul cu dansul. Va sa zica, Iadul si Raiul ni le pregatim noi, aici. Cu ce ne ducem dincolo, aceea avem.[/COLOR]
[COLOR=Red]- Care este soarta necrestinului, dupa moarte?[/COLOR]
[COLOR=Red]- Orice si oriunde ar fi, omul are posibilitatea sa se desavarseasca si sa fie fericit. Paganii, care din firea lor fac cele ale legii, se mantuiesc. Fiecare om are in sine semintele virtutii; trebuie doar sa le faca sa rodeasca. Fiecare avem in buzunare bani ca sa cumparam ce vrem; depinde de noi sa cumparam lucrurile de care avem intr-adevar nevoie. Si fiecare este judecat dupa stadiul in care se gaseste. Multe lacasuri sunt in Imparatia Cerurilor.[/COLOR]
Interviu realizat de Filip-Lucian Iorga, in colaborare cu Florin Ionescu si Cristi Stroe
Lumea credintei, anul III, nr. 7(24)