Ma intreb totusi cum se impaca preotia cu psihologia. Spunand aceasta, am in vedere ca preotul are si mijloacele psihologului, caci trebuiesa vorbeasca cu cel in suferinta; in vreme ce psihologul nu are mijloacele preotului, adica Sf. Maslu, Sf. Impartasanie, precedate de spovedanie si insotite de rugaciune.
Am auzit odata spunandu-se ca cel care nu merge la preot, merge la psiholog. Am tras concluzia, ca e vorba de credinta omului: daca o are merge la preot, daca nu, la psiholog.
Raman totusi la parerea ca ceea ce poate face un preot nu va ajunge in veci sa faca un psiholog.