Sunt o persoana destul de matura ca sa nu emit anumite idei doar ca sa ma aflu in vorba.Si pentru a fi mai explicita si de ce nu sincera caci asa trebuie sa fie un crestin eu am cunoscut adevarata cale spre Dumnezeu prin intermediul unei d-ne psiholog care mi-a pus la dispozitie biblioteca ei dotata la zi cu tot ce este nou aparut in lit. ortodoxa,m-a orientat spre duhovnici sporiti si mi-a permis sa o insotesc in actiunile sale (pe care le face in mare taina) la persoane in mare suferinta carora le arata calea spre Dumnezeu lasand apoi pe cel suferind sa mearga pe calea credintei insotit de duhovnic.Ce vedeti rau in aceasta?