eu cred ca fiecare face ceea ce il odihneste, sunt unii ( cum sunt si eu) slabi in credinta si daca manaca ceva de frupt cad mai usor in ispita de a manca din nou, si o fac nu pentru ca vor ci pentru ca sunt incepatori!! in credinta si nu sunt invatati cu postul si ispitele lui... mai sunt cei care mananca ceea ce li se pune in fata din dragoste sau din ascultare dar cand se intorc la ale lor isi comtinua postul. eu cred ca nu trebuiesc judecati nici unii nici ceilalti pentru ca fiecare isi cunoaste limitele si cel care se stie neputincios ( cum sunt si eu) evita vizitele in post, si cei care sunt tari in credinta merg cu pace pe drumul ales, fara sa se mahneasca ca a mancat din dragoste de frupt in post. la urma urmei oare avem toate celelate fapte bune si ne-a ramas doar postul?? Doamne ajuta