Biserica bolniței manastirii Horezu , ctitorită de doamna Maria, soția domnitorului Constantin Brancoveanu la 1696, este o remarcabilă realizare a artei brâncovenești. Schema iconografică reflecta trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Pentru că scena Judecății de Apoi fusese ilustrată în pridvorul bisericii mari, făcând inutilă o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a optat aici pentru o amplă ilustrare a hramului
Adormirii Maicii Domnului si a unei teme noi în pictura românească
Viața adevăratului călugăr ce cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur,
Iadul cel atotmâncător amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț,
Lumea cea deșartă își îndreaptă sulița către călugăr. Acest episod are ca pandant alte trei fresce pictate în timpanele pereților:
Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și
Corabia Crestinatatii .
CORABIA CRESTINATATII e o scena alegorica ce apare pentru prima data în pictura românească fiind o invenție monastică în spiritul athonit.http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%9...nastery_12.jpg
Fresca ne infatiseaza Corabia Crestinatatii sau Corabia Bisericii , navigand pe apa , pe Sfintii Apostoli, preoti si episcopi adunati pe punte, in jurul mesei euharistice pe care se gaseste chivotul cu Sf. Euharistie, pe cuviosii parinti (calugari) la rame , pe Sfantul Petru si Pavel la prora si Iisus Hristos la carma. Pe malul apei se gasesc marii ereziarhi si schismatici ai Bisericii Crestine ( Arie, Marcion, Valentin etc.) avand in mana niste lanci cu care se chinuie sa traga corabia la mal, sa o faca sa esueze. In coltul din dreapta jos, e reprezentat simbolic capul unui balaur cu gura larg deschisa, in care se afla Mahomed, tinand in mana un arc si ochind spre corabia Bisericii. Pentru a nu fi niciun fel de indoiala pictorul a inscris numele Mahomed langa capul acestuia, ceea ce denota si un oarecare curaj: sa nu uitam ca fresca dateaza din perioada brancoveneasca, cand noi plateam tribut turcilor.
Aceasta splendida fresca a fost prezentata intr-o cuvantare a
IPS Bartolomeu Anania (Dumnezeu sa-l odihneasca!), care printr-o sclipire geniala,
a reusit sa patrunda in profunzimile ei , sa descopere sensuri care poate noua ne-ar fi ramas inaccesibile privind-o, lasandu-ne inca o mostra din intelepciunea sa. De altfel,toate cuvantarile sale au fost deosebite, o pendulare intre sens si detaliu, insa acesta observatie mi s-a parut de exceptie.
Parintele Anania spunea:
“
Am avut aceasta curiozitate: in ipoteza in care sageata lui Mahomed scapa din arc, unde se va infige? Care este tinta acestei sageti? Si mi-am zis: fara indoiala- Iisus Hristos. Si atunci, cu ajutorul unor scari si compasuri, calculand si masurand traiectoria sagetii,
am constatat un lucru uluitor , pe care zugravul brancovenesc l-a stiut in toata teologia lui adanca: sageata nu avea tinta Iisus Hristos si nici unul din Apostoli, ci cutiuta de pe masa,
cutiuta Euharistica , aceea trebuia sagetata si aceea trebuia sa dispara si mi-am dat seama atunci ca adevarata lupta a necredinciosilor sau necrestinilor din orice timp si orice vreme nu este Iisus Hristos cel istoric, ci Iisus Hristos cel euharistic, adica Sfintenia Lui. Nu figura istorica a lui Iisus e tinta, ci marturisirea dumnezeirii Sale.
Asadar, acesti necrestini spun: “da, Iisus a existat, s-a nascut in Betleem, a crescut in Nazareth, a facut minuni, spun totul foarte, foarte fumos despre el … dar cand ajung la Euharistie spun NU, asta cu
luati si mancati din trupul meu este un simbol, e paine si vin, nu poate fi Hristos Dumnezeu, cu care va impartasiti voi ortodocsii sau catolicii, este doar un ritual care rememoreaza un anumit moment istoric". De aceea se spune ca
adevarata lupta nu este impotriva trupului si al sangelui, ci impotriva Duhului, asadar nu impotriva istoriei , ci impotriva Sfinteniei care strabate istoria .
Iubitii mei, suntem in Corabia lui Iisus Hristos, suntem in arca sfinteniei care strabate istoria si a carei tinta nu este istoria insasi ci ceea ce se afla dincolo de istorie, la capatul ei - Imparatia lui Dumnezeu. Cand corabierii din vremea lui Cristofor Columb sau Magellan, dupa saptamani sau luni de calatorie pe apa, vedeau undeva uscatul, strajerul de sus de pe catarg striga:
”Uscat, uscat, pamant, pamant” si toti se veseleau ca au ajuns la liman. Sentimentul este atat de puternic incat l-am vazut si eu care am traversat de cateva ori oceanul cu vaporul si desi vapoarele sunt foarte sigure si ultimul gand ar fi ca s-ar repeta tragedia Titanicului, cu toate acestea ,cand vaporul se apropie de coasta franceza sau engleza, toti pasagerii ies afara sus pe punte si freamata, se bucura ca se vede pamantul.
Sa nu ne dorim altceva, iubitii mei, decat impreuna pe Corabia lui Iisus Hristos, ajungand acolo la liman, sa putem sa ne bucuram intru'strigatul nostru: “
pamantul desfatarii, pamantul fagaduintei, pamantul imparatiei lui Dumnezeu!”. Amin. “.
Comentariu audio:
http://www.trilulilu.ro/webphoto_ro/613aade9795965