O seara binecuvintata tuturor; ma framinta de multa vreme acest gen de subiecte; as dori o insirare de opinii, cit mai neutru/obiectiv/nepatimas (slaba speranta, pe un forum romanesc :) ) exprimate.
Opinia mea umila asupra acestui subiect poate fi citita in semnatura. :) Cred ca am fost foarte clar.
Insa ma intereseaza mai mult opiniile mult mai avizatilor colegi de forum, indiferent de confesiune.
Apostolii s-au jertfit, in toate privintele, propovaduirii. Fara exceptie, au plecat din aceasta lume intr-un mod martiric. Nu au fortat/obligat pe nimeni sa creada ca ei. Insa au trait prin si pentru ce propovaduiau. Viziunea instaurarii prin metode terestre a ceea ce, in ultima instanta, e scopul Eshatonului (care Eshaton este intoarcerea in glorie a Cuiva Care nu e din lumea aceasta) este ilogica si pacatos de paminteasca si politica: edicte, arderi de manuscrise, mai tirziu arderi de oameni pe rug, cruciade, razboaiele religioase, etc., totul potrivit banal de omenescului (sau mai degraba maleficului?) principiu "invingatorii are (sic!) dreptate intotdeauna", si infectei reguli "cuius regio, ejus religio".
Cu respect, astept parerile voastre.
Multumesc.