View Single Post
  #134  
Vechi 23.12.2014, 22:00:54
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

A da cuiva care nu merita , nu este un simplu compromis de la calea rationala a echilibrului.
Este insasi masura desavarsirii noastre,si totodata mijlocul de a lupta cu zgarcenia si indiferenta noastra ,care ne este de fapt adevarata fire.
La fel cum a iubi pe apropiati e normal,dar a iubi pe dusmani e desavarsit.
Firea noastra este rea, profund anocrata in pacat ,si de aceea trebuie si mijloace exceptionale pentru a o trezi .
A face ceva care ratiunea iti spune ca e inutil,sau chiar nefolositor , a face doar din credinta , si impotriva primei tale impresii de respingere , este masura adevarata a credintei tale
Nu e vorba aici de a judeca ce face celalat cu darul , ci mai mult de a judeca inselarea diavolului, care ,de cele mai multe ori,de aceasta 'ratiune' si 'masura' se foloseste ,pentru a ne paraliza orice fapta buna
Daca am judeca astfel porunca Domnului "Celui ce vrea sa iti ia haina ,lasa-i si camasa" am spune ca este impotriva spiritului de conservare . Ba inca am spune ca nu ii ajutam celui care vrea sa ne ia ultimul biun al nostru, ca ii incurajam agresivitatea . Ca acela oricum va vinde haina noastra ,asa ca, sa luptam impotriva lui,in nici un caz sa ii dam,ca un surplus,si camasa.
Gresala unor astfel de judecati este ca se canalizeaza ce face celalalt cu bunul astfel obtinut ,chiar pe nedrept, in loc sa se canalizeze asupra beneficiului imens al celui care reuseste sa isi infranga egoismul si gandurile lumesti . Al celui care reuseste sa castige cel mai important bun de pe lumea aceasta ,acceptand o mica pierdere nedreapta , si anume,reuseste sa intrevada dragostea dumnezeiasca, care este cea mai mare fericire aratata ochilor oamenilor.
Reply With Quote