Oare in egoismul nostru ii numim prieteni doar pe cei care ne ajuta la necaz? Sau ne consideram prietenul cuiva doar pentru ca l-am ajutat candva? Prietenia presupune dragoste, iar dragostea adevarata se daruieste neconditionat. Sunt oameni care chiar daca ar dori nu ne pot ajuta. Ceea ce pot oferi ei ("materialiceste") nu ne trebuie noua. Dar numai faptul ca-l iubim pe Domnul Hristos si facem parte din Sfanta lui Biserca si ca participam impreuna la Jertfa de pe Sfantul altar la fiecare Liturghie ne face prieteni.
Prietenii Prietenului meu Hristos sunt prietenii mei ( "Les amies des mon Amie sont mes amies"... am modificat un pic zicala)
Deci, dragostea neconditionata + aceeasi Cale, acelasi Adevar, aceeasi Viata = prietenie.