[glykys]

Rezumatul unei istorioare pe care am citit-o in volumul cu povesti al reginei Maria:

Erau odata trei purcei foarte mucaliti - Ian, Dan si Ghita, care faceau ce faceau niste pucelusi obisnuiti: mancau, ragaiau si se tot tavaleau prin noroi. Intr-o zi, cineva le-a legat de coada niste fundite. Ian avea o fundita rosie, Dan una albastra si Ghita una cafenie. Dar cum erau niste purcei tare prostuti si artagosi, au inceput sa se ia la harta. Ian si dan sustineau ca funditele lor sunt mai frumoase si isi bateau joc de bietul Ghita, din cauza funditei lui cafenii. Mereu se luau la bataie pe aceasta tema, asa, ca intr-o zi, s-au gandit sa mearga la scroafa cea mai inteleapta din sat, care lolcuia intr-o balta de noroi, sa ii judece ei.
Iata cuvintele ei:
"-Cum niciun purcelus, ba chiar niciun porc mare nu-si poate vedea singur coada, mi se pare ca mai nimerit ar fi sa va bucurati privind cozile tovarasilor vostri. Dar de acest lucru inca nu v-ati dumirit inca pana astazi, ia sculati-va iute si priviti fiecare codita vecinului!
Purcelusii sarira catesitrei in picioare. dar ce le vazusera ochii? Cele trei moate aveau aceeasi culoare, culoarea noroiului si a baltoacei in care se desfata purceaua cea batrana.
- Acum puteti sa va dati seama de desertaciunea lumii acesteia, urma scroafa clipind din ochii cei mici. V-ati pierdut vremea si puterea intr-o cearta careia numai asternutul meu de noroi i-a pus capat in chipul cel mai democratic, schimbad culorile intr-una singura care se potriveste mai mult cu neamul nostru. Nu sunteti azi decat niste purcei prostanaci si o sa ajungeti maine niste porci grosolani. Ar trebui deci sa va incredintati de acest adevar si sa faceti bine sa vi-l aduceti aminte ori de cate ori veti avea de gand sa va luati nasul la purtare. [...] Acum panglicile va sunt tot una ca cinstita fata a noroiului, culoare ce ne sade noua cel mai bine si pe care eu am pastrat-o intotdeauna, daca as fi in locul vostru. Lasati faptele curcubeului poetilor si cerului: multumiti-va cu lucrurile acestui pamant. Si daca in vreo senina dimineata mai intalniti porci cu mot rosu sau albastru la coada, veseliti-va de aceasta pentru doua cuvinte: mai intai pentru ca puteti vedea motul, caci de-ar fi fost la coada voastra, nu l-ati fi putut privi, al doilea, pentru ca ati intalnit porcul dis-de-dimineata in calea voastra, de ar fi fost seara, i-ar fi fost motul ca al vostru, caci totul e desertaciune si nu sunt eu cea dintai care spune acest adevar.
Si batrana scroafa grohaind se adanci si mai adanc in noroiul lipicios.
- Caci totule desertaciune, mai adauga ea ingaduitoare. Vedeti, in clipa aceasta, nu mai e nicio deosebire intre moatele voastre, cu toate ca adineauri aceasta deosebire vi se parea lucrul cel mai de capatenie de pe pamant. Duceti-va acasa, nerozilor, si lasati-ma in noroiul meu, in care am gasit destula desfatare si intelepciune cat se cuvine unei scroafer batrane.
[...]

Ian si Dan, intorcandu-se acasa bosumflati si grijulii ca nu cumva sa le vada cineva coditele, isi zisesera:
- Nu e mai putin adevarat ca, cu toate ca batrana scroafa se increde in intelepciunea sa, tot n-a putut schimba adevarul: rosul si albastrul sunt fete mai frumoase decat cafeniul!
- E urata si intrebuinteaza vorbe prea lungi, guita dusmanos Dan, caci fusese jignit in mandria lui! Nu-mi place, e grasa si din cale afara de batrana!
Numai Ghita era multumit si, in ciuda fratilor lui, mult ar fi dat sa le vada cineva coditele!"