View Single Post
  #4  
Vechi 18.10.2016, 17:02:56
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Și alte câteva zeci de argumente ce nu le mai enumăr din lipsa spațiului, acel cnp, nu-mi este de folos la mântuire. Refuz să devin sclav digital și să redefinesc negativ normalitatea. Fără să mai amintim de codul de bare, în care a fost pus intenționat după litera Bibliei (nu după Duh) spre a batjocori pe creștini.

Semnul fiarei, numărul fatidic, al materiei prin excelență. Dacă nu mai vrem nevoință și asceză, nu vrem să înțelegem ce și de ce este mântuirea, nu-i de vină Hristos, însă ne învață: "Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, cine nu adună cu Mine, risipește." În libertatea ce ne-a fost dată de Dumnezeu, doresc să nu mai folosesc cnp-ul, cu doar numele unic, care îl primesc la naștere lângă numele de familie, pe care îl accept, din dragoste și smerenie, sunt mulțumit cu el, nu vreau altul cu alt impact, care să-mi evidențieze egoul și mândria.

Și nici nu doresc să supăr pe cei care vor să folosească în libertatea lor, cnp-ul, dar eu nu-i văd scopul, argumentele, rațiunile, filosofia din spatele practicii acesteia, și devine inumană, nu-mi doresc să fiu după chipul lumii veacului acestuia.

22 - Poluăm și nu ne pasă, țiței, plastic, noxe, chimicale, deșeuri, preferăm, firesc lumii, să ne luăm mașină, când în oraș există troleibuz, tramvai, autobuz, sau înafara orașului, când există tren și avion. Nu vrem să călătorim cu cei mulți, cu mijlocul de tranposrt în comun, cu oamenii, nu vrem să fim în comuniune? Comuniunea este doar în Sfântul Potir? Dar Liturghia de după Liturghie? Preferăm mașina persoanală, vrem cumva să fim egocentrici? Nu ne pasă de ceilalți? De mediu, de ce lăsăm celor ce vor veni după noi? Oare de ce facem atâta stricăciune în fiecare zi? De ce atât de mult ne depărtăm de Domnul? Oare iubim atât de puțin pe Domnul și pe Sfinți? Să știți că în tramvai, la fiecare călătorie a mea, oamenii, cei simpli, frumoși, le simți curăția, fecioria, le înțelegi frumusețea, îi vezi că sunt Sfinți. Mărturisesc, cu tramvaiul și autobuzul călătoresc oameni sfinți. Cum să te saturi privind Sfinții ?

23 - Preferăm să nu călătorim cu tramvaiul, autobuzul sau troleibuzul, motivând pueril și oarecum adesea irațional, împrăștiindu-ne de la Hristos în argumentele noastre, spunând că... nu ne place? Nu vrem să suportăm mirosul unora din călători, sau privirile lor, câteodată involuntar atingerile lor? Ca să nu stăm în picioare, să nu facem nevoință? Că vrem să ajungem mai repede, fiindcă nu vrem să învățăm să avem blândețe și răbdare și nu vrem să fim mulțumiți cu ce avem? Doar putem să avem mai mult, nu? Nu vrem să purtăm slăbiciunile și neputințele celuilalt, nu vrem să ne uităm, să-i privim cu blândețe pe ceilalți, cu dragoste, ne e frică de privirea lor, de gândurile lor, reacțiile lor?

Vrem să ne expunem la cât mai puține riscuri pentru mântuire, nu vrem și nu ne place să fim judecați de nimeni, fiindcă nu vrem să fim în necazul și suferința lor? Nu așa a făcut Hristos. Vrem să fim bogați material, bogăție tot datorită celor mici și neputincioși, din orice domeniu, în loc să ne comparăm minunat cu cei mai săraci ca noi material, preferăm să-i evităm? Nu suntem mulțumiți cu ce avem? Vrem să-i ajutăm pe aceia? Iar când îi ajutăm cu puțin din multul nostru, credem că am făcut mare lucru? Nu vrem să stăm să ne rugăm în autobuz, pentru cei din autobuz, în timpul călătoriei? Sau să cedăm scaunul unui frate/soră în Hristos, care are mai mare nevoie de acel scaun. Vrem să ne vindecăm de ură, patimi, frici, neputințe? Preferăm mașina și credem că am rezolvat multe, dar defapt am rezolvat să ne punem pe drumul spre împătimiri și Doamne ferește, iad. Fiindcă Împărăția Cerurilor o trăim înăuntrul nostru din viața aceasta, așa și iadul îl trăim înăuntrul nostru încă din viața aceasta. Nu-i prea bine. Trebuie să vrem toate lucrurile acestea, dacă vrem să ne mântuim.

Patriarhul Pavle al Serbiei mergea peste tot în Belgrad cu tramvaiul și autobuzul. Slujitorii Domnului și slujitorii oițelor, episcopi, preoți, diaconi, să fie văzuți în mijlocul oamenilor, cât mai des, asta-i mai mare mângâiere și nevoie, mai ales pentru cei năpăstuiți și întristați, care se mângâie văzând un om al Domnului. Pentru mine, asta devine apăsător gândindu-mă la turma lui Hristos, refuzul de-a călători cu tramvaiul, autobuzul, trenul, din diverse motive, a tot mai multor creștini, oarecum înstăriți, care mulți practic se luptă să reușească să-și cumpere mașină, din puținul lor, numai ca să nu mai călătorească cu autobuzul sau tramvaiul.

Lucru acesta se întâmplă și la destui și prea mulți dintre episcopi, preoți și diaconi, în Biserică. Nu spun să nu circule deloc cu mașina. Dar ei circulă deloc cu autobuzul, tramvaiul și trenul. Da, noi știm că nimic material nu este al lor, și știm că dacă sunt mutați sau dacă adorm în Domnul, vor lăsa totul la cei ce vin după ei, și îi îngăduim, știm că nu au altă bucurie materială, nu au soție, copii, nepoți, nu au afaceri de milioane, știm și spunem ce mângâiere să aibe alta decât un transport în confort și siguranță? Noi, studioșii, poate intelectualii, cei care iubim, fiindcă știm asta, din iubire le permitem. Dar oițele, cei ce nu cunosc teologie, dar care însetează și caută pe Domnul, oameni capabili, mulți dintre ei ingineri, sau în orice domeniu, sau care devin creștini, din atei sau din alte confesiuni, care ies din erezii sau păgânismul musulman, budist, hindus, vor să trăiască cât mai autentic în Hristos, aceia se smintesc foarte ușor și repede.

Oițele se smintesc de mașinile scumpe și orice bogăție care practic nu folosește cu adevărat nimănui, decât să depărteze de Hristos. Și spune Hristos Domnul: "decât să smintească pe aceia mai mici, mai bine să-și lege o piatră (...)" și s-o târască după ei, cum de altfel bogăția este o piatră grea, care ține pe om departe de Rai și îl duce la moartea ce-a dea doua, în adâncuri și abisuri, fără de Dumnezeu. Că zice Domnul: "mai ușor intră cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăția Cerurilor".

Deci ne arată Domnul că sub absolut nicio formă să nu smintim pe cei mici, ca să nu ajungem precum Apostolul Iuda Iscarioteanul care s-a îmbolnăvit, dragul de el, așa și mulți dintre slujitorii oițelor, lipindu-și inima de cele mici materiale, ajung să dorească tot mai mult ele, tot mai mari, mai scumpe și mai nefolositoare și se pot îmbolnăvi de boli și patimi, diverse. Iar dacă nu-și lipesc inima de ele, mai bine să nu le accepte și să nu le folosească. Asceza aduce salbe și belșug de virtuți.

Oamenii, majoritatea, își aduc aminte de Dumnezeu când văd câte un episcop, preot sau diacon, mai ales în mijlocul de transport, deci văzând reverenda neagră a pocăinței, un slujitor, reprezentant al lui Hristos în mijlocul lor. Unii, puțini, mai gândesc sau spun lucruri necuvincioase, atât e măsura lor sau sunt piliți de alcool, pe aceia îi evităm dacă nu le putem purta neputințele, nu știm, nu vrem sau nu putem, nefăcându-ne după putere, vase ale Domnului, să lucreze Domnul prin noi la vindecarea lor.

În toată viața mea, mărturisesc, mai ales în ultimii 2-3 ani, decând port numai negru (culoarea pocăinței) fiindcă mereu am călătorit numai cu transportul în comun(iune), nimeni, repet, nimeni nu m-a hulit pe mine sau Biserica, vreodată, niciodată. Din contră, să nu exagerez cu o sumă prea mare, dar sunt peste 20, care începeau să plângă, încet, rușinați, suav, pe furiș, ascunzându-se parcă, începeau scumpii de ei, să tragă de nas și să-și șteargă ochii, iar mulți tineri, în alte circumstanțe, ridicau din sprâncene și puneau capul în jos, gândindu-se.

Mărturisirea lui Hristos, spune Sfântul Ioan Gură de Aur la tratatul despre preoție: episcopii, preoții, diaconii dar și toți creștinii, predica și mărturisirea Domnului, nu se face doar prin cuvinte și câteva fapte de milostenie, ci și prin mers (!), privire (!), gesturi (!), haine (!), tonul vocii (!), mișcările trupului(!), prin tot ce facem, prin toată viața noastră... Acestea nu cu încordare, nu cu stres, ci păstrându-ne unicitatea, cu blândețe, dar înmulțind cumințenia, fecioria, sfiala, inocența, nevinovăția, orice virtute în toată sfințenia.

De ce să nu vrem să ajungem să nu mai trăim noi, ci Hristos să trăiască în noi? Și dacă vrem să trăiască Hristos în noi, la ce măsură vrem? Spune Sfântul Vasile cel Mare în omiliile dogmatice, că nu există o măsură maximă a îmbunătățirii în Dumnezeu, numai să rămâi în iubire și ascultare de Domnul și cât de mult poți prin rugăciune, să slujești aproapelui.

Când nu ascultăm de Domnul, singuri ne stricăm măsura, prin lipsa rugăciunii, care să fie nu mecanică, ci trăită, atentă, poate cu lacrimi, să nu fim biruiți de ispită și să nu ne împuținăm măsura și nici să nu vrem să rămânem căzuți. De ce să nu vrem toți creștinii, să urmăm exemplul Patriarhului Pavle? Să călătorim cu toții cu autobuzul, cu tramvaiul, troleibuzul. Biserica se va întări, turma nu se va mai risipi, se va înmulți, va deveni mai credincioasă, va înțelege mai bine "cultele" și orice erezie și ateism și se va feri mai bine de ele. Cât de mult ne luptăm pentru turmă? Să ne punem viața pentru oițele lui Hristos. În cât mai maximă măsură.

Și o altă soluție: în oraș, fiindcă există transport peste tot, nimeni nu ar mai trebui să circule cu mașinile (cel puțin nu cei ai lui Hristos, cei ai Dragostei), decât cu mijlocul de transport în comun(iune), niciun episcop, preot sau diacon, când se află în oraș nu ar trebui să circule cu mașina, doar înafara orașului. Special, intenționat ca să fie exemplu. Spune Pavel: "Deci, vă rog, să-mi fiți mie următori, precum și eu lui Hristos." (1 Corinteni 4, 16).
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citim zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare spre ideologii-credințe până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote