Traditia profetiei eschatologice s-a nascut inainte de aparitia primelor semne de viata din partea credintei crestine iar legaturile sale din iudaism,ca sa ne rezumam doar la aceste doua credinte,au determinat transmiterea unui bagaj profetic care a existat alaturi de crestinism si din care noua credinta nascuta si-a luat la randul ei destule modele si conceptii,adaptandu-le printr-o noua interpretare noilor situatii care framantau sufletul credinciosilor.Dorinta umana de a evada din limitele cunostintelor noastre,de a intrezari macar o scanteie de imagine din viitorul lumii,in apropierea sfarsitului ei,a fost o neliniste permanenta iar profetia si-a gasit mereu un sol fertil in care sa rodeasca in creuzetul unor astepari apocaliptice,intrucat crestinismul,in esenta mesajului lui,nu poate exista fara acest gen de asteptare,fie si manifestata in diferite grade de intensitate sau contexte istorice.

Se poate spune ca dorinta apostolului Pavel din I Tes 5:20(cu punct de referinta in capitolul 14 din I Corinteni) nu face decat sa continue traditia mostenita de acesta din iudaism,a marilor profeti ai Vechiului Testament, vocile celor care asigurau un contact direct si dinamic intre voia lui Dumnezeu si poporul Sau,intr-o relatie vie de credinta,inca neinchistata in litera care,oricat de generoasa ar fi,va pierde ceva din vivacitatea transmiterii orale si a interactiunii umane directe.Au fost destule voci care au afirmat ca darul profetiei s-ar fi oprit odata cu apusul epocii apostolice dar studiul istoriei ulterioare a crestinismului va observa ca acesta tensionata forma de perceptie a credintei,cuantificata in mesaje marcate si radicale,nu a disparut niciodata ci a existat mereu,reluand vechile teme profetice in diverse epoci.Nici profetia Sfantului Nil nu face exceptie,ea incadrandu-se in acesta lunga traditie,in ea existand teme clasice ale profetiei,realizandu-se in acest mod o continuitate intre trecut si viitor,in care prezentul este mereu si mereu piscul de munte din varful caruia scurtezi zarile in cautarea raspunsurilor care pe toti ne nelinistesc atat de mult.

• ,,oamenii şi lumea întreagă vor ajunge să fie de nerecunoscut. Când se va apropia timpul venirii lui Antihrist, minţile oamenilor se vor întuneca, din pricina patimilor trupeşti. Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult.Lumea se va schimba şi oamenii se vor schimba. Bărbaţii nu se vor mai deosebi de femei, din pricina neruşinării îmbrăcăminţii şi a felului cum îşi vor purta părul. Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi cinstiţi. Iubirea dintre oameni se va stinge. Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă (afară doar de câţiva dintre ei), nemaiputând deosebi cele de-a dreapta de cele de-a stânga. Toate obiceiurile cele vechi ale creştinilor şi ale Bisericii vor fi schimbate. Curăţia nu se va mai găsi între oameni, iar desfrânarea va domni peste tot.Minciuna şi lăcomia se vor lăţi peste tot. Vai celor ce vor aduna bogăţii peste bogăţii! Desfrânarea, adulterul, sodomia, hoţia şi uciderile vor domni în acele timpuri. Din pricina înmulţirii fărădelegii, oamenii vor fi lipsiţi de orice mustrare de conştiinţă şi de harul Duhului Sfânt, pe care l-au primit la Botez."

Tema striaciunii inaintea sfarsitului,prezenta si descrisa atat la apostolul Pavel cat si la Iuda precum si tema tema ispitelor necuratului drept cauza a stricaciunii dupa in apropierea finalului dupa cum apare in I Petru,reluarea in context crestin a motivului stricaciunii generalizate,avand la origine actiunea unei/unor forte ceresti malefice de la inceputul capitolului 6 din Geneza in context crestin dar tot cu finalitate apocaliptica.Datorita mentiunii pierderii harului botezului crestin,avand drept consecinta dezlantuirea raului,pacatului si stricaciunii umane,se poate trasa o legatura clara cu tema apostolului Pavel din II Tes 2:7 cu privire la taina faradelegii.Se adauga elemente noi contextualizate,privind decaderea clerului si a traditiilor Bisericii,ultima dintre ele o tema care desi avand o evolutie graduala in timp isi poate detecta semintele abordari in II Test 2:15.

• ,,Şi vai creştinilor care vor rămâne în lume, în acele timpuri! Şi vai celor ce vor fi lipsiţi de credinţă, căci nu vor mai vedea lumina cunoştinţei la nimeni! Creştinii adevăraţi vor fugi atunci în locuri sfinţite, unde se vor adăposti, ca să-şi găsească liniştea şi să se îngrijească de suflet. Căci în lume vor avea doar greutăţi şi piedici."

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale profetiei,este practic o reluare a micii apocalipse din Matei 24:15-23,fiine reluat chiar si indemnul unei fugi din fata raului spre zone izolate,in cazul nostru locuri sfinte,garante a unei ultime defensive spirituale in fata raului.Fata de primul paragraf profetia creste in intenstitate,imaginea prinzand viata prin derularea,in fata ochilor imaginatiei fiecaruia,a unor miscari de mase umane in conditii dramatice,pe un fundal intunecat complet de rau,precum o cursa spre ultimul punct de lumina.Practic scena se restrange din ce in ce mai mult,anticipand parca inevitabilul sfarsit si confruntare.

• ,,Toate aceste lucruri se vor întâmpla, pentru că atunci Antihristul va domni peste toată lumea. Acela va lucra semne şi minuni şi va înzestra cu înţelepciune pe nenorociţii oameni, aşa încât vor născoci căi de a vorbi unul cu altul, dintr-o parte a pământului într-alta. Vor zbura ca păsările prin aer şi vor străbate adâncul mării, asemenea peştilor.Oamenii ce vor trăi având de toate, vor fi nişte nenorociţi, căci nu vor cunoaşte că toate acestea sunt înşelăciuni ale Antihristului. Iar Antihristul îi va face să creadă, prin născocirile sale, că Dumnezeu cel în Treime nu există."

O exceptionala reluare a uneia dintre cele mai vechi idei,a transmiterii unor cunostiinte stiintifice catre umanitate de catre entitati cosmice,fara consimtamant divin si spre ruina lumii.Poate fi regasita inclusiv in Cartea lui Enoh,capitolul VIII,unde ingerii cazuti transmit cunostiinte stiintifice umanitatii.O interesare inversare a temei originii intelepciunii umane dar ce trebuie remarcat este vizionarismul autorului cu privire la forme particulare de evolutie a cunostiintelor umane,precum comunicarea la distanta,aeronautica si submersibile.Scepticii ar spune ca poate fi vorba de o interpolare in profetia initiala,prin inserarea in text a unei specificatii ulterioare exacte,reeditate pentru prezent dar personal nu vad nici un motiv pentru o asemenea suspiciune in situatia in care inceputul profetiei ,,Începând cu anul 1900, până la mijlocul veacului douăzeci.."este unul autentic.

• ,,Iar Antihristul îi va face să creadă, prin născocirile sale, că Dumnezeu cel în Treime nu există.Atunci preabunul Dumnezeu, văzând ticăloşirea lumii, va scurta acele zile pentru cei aleşi,căci Antihristul va încerca să ducă în rătăcire şi pe cei aleşi. Apoi se va arăta deodată sabia cea cu două tăişuri, şi va tăia pe înşelător şi pe cei care i-au urmat lui.”

Finalul profetiei,usor de inclus intr-o paralela cu cartea Apocalipsei, este clasic,realitatile judecatii lui Dumnezeu, puterea sa de a limita ofensiva raului si suveranitatea sa cu privire la salvarea celor alesi(tema regasita si in discursul Mantuitorului din Marcu 13:20),tema sabiei cu doua taisuri(prezenta atat in Apocalipsa 1:16 precum si in apocrifa ,,Cartea lui Adam si a Evei").Spre deosebire de profetia iudaica,care se proiecta de multe ori inapoi in timp pentru a descrie intrarea iminenta in istorie a Imparatiei lui Dumnezeu,profetia Sfantului Nil,ramanind in traditia ioaneica a viziunii eschtaologice de final,nu se limiteaza la nararea unor evenimente istorice precise ci introduce cititorii intr-un angrenaj complex,eschatologic, unde descrierea profetica in Duhul reaminteste nu numai finalul ci transmite o tema de meditatie referitoare la modul cum omul trebuie sa se raporteze la el din perspectiva unui timp al prezentului condensat,in asteptarea eliberarii finale de sub puterea raului.