[Mihnea Dragomir]

Henri Gheon, nascut in 1875 si mort in 1944 a fost un medic si un scriitor francez. La 18 ani isi incepe studiile de medicina la Paris. Publica primele poeme, foarte apreciate de critica. Mallarme este elogios. Este perioada in care devine homosexual, avand o atractie irezistibila fata de tineri si adolescenti (distinctia dintre homosexualitate si pedofilie fiind pur didactica, daca nu cumva ideologica, dupa cum demonstreaza si cazul trist al preotilor apostati, numiti pedofili, dar, in realitate, homosexuali-pedofili in cele mai multe cazuri). In 1897 il cunoaste pe Andre Gide, care ii va deveni prieten, partener sexual si indrumator literar. Cei doi participa frecvent la orgii homosexuale si intre ei e o concurenta jucausa de tip "cine il agata primul pe cutare adolescent de pe malurile Senei".

Literatura lui Gheon militeaza pentru homosexualitate. El scrie "Viata secreta a lui Guillaume Arnoult", care va influenta mult "Corydon"-ul lui André Gide, piesa de referinta pentru "literatura homosexuala". Corydon e un eseu scris in maniera platonica (un ecou al "Banchetului" lui Platon).

Dar ceva fundamental se intampla in timpul razboiului, in 1915, cand Henry Gheon este consemnat ca medic pe frontul din Belgia. Ironia sortii (sau modul paradoxal de a opera al gratiei divine ?) face ca exact prietenul Gide sa il indrume sa faca cunostinta cu Dupouey, un tanar si frumos locotenent de marina, cunoscut in cercurile homosexuale. Urmand sfaturile prietenului Gide, Gheon il intalneste pe junele ofiter Dupouey, care i se pare de o frumusete rapitoare. Ceea ce nu stia Gide, dar va afla Henry Gheon era ca...Dupouey se convertise. Nu numai ca terminase cu viata homosexuala, hotarat sa ingroape omul cel vechi, dar era plin de zelul noilor convertiti. Gheon este uluit, dar accepta propunerea lui Dupouey de a-i vorbi despre adevarata iubire, iubirea de Cristos. Dar Gheon ezita in a merge pe acest durm. El inca prefera sa admire degetul care arata spre Soare decat Soarele Insusi. Este sfasiat intre dorinta imposibila de a-l avea pe Dupouey la pat si intuitia care prindea putere in sufletul sau ca nu aceea este dragostea la care e chemat. In mod tragic, tanarul si frumosul ofiter este ranit grav si moare in Sambata Mare a anului 1915. El isi ofera moartea convertirii lui Gheon. Acesta inca ezita, dar in ajunul Craciunului din acelasi an isi face confesiunea generala.

(va urma)