[sophia]

Trebuie sa-i dreptate lui Florin mai intai:
Nu se poate credinta fara omenie. Daca o credinta (indiferent care) implica sa lipsa de omenie si batjocura la adresa aproapelui, atunci mai bine lipsa.
Iisus ne-a invatat cum sa fim Oameni. N-a adus o credinta asa, zburatoare.

Pe urma stau si ma intreb de unde stiu unii de pe aici cum este dupa moarte?

Eu nu stiu unde se duc animalele dupa moarte. Inclin sa cred ca se duc inapoi la creatorul lor. Asa mi se pare firesc. Si ele au un suflet totusi, chiar daca sunt mai putin evoluate decat oamenii. Constructia este insa aceeasi: trup si suflare/suflet. Si unele au chiar mult, chiar daca este confundat cu instincte sau alte cele.
M-a miscat la lacrimi poza aceea cu acel caine care incearca sa salveze pestele.
Avem mult de invatat de la animale.

Nu stiu de ce este atat de rea si de amuzanta interventia femeii cu porcusorul de Guineea si mi-a placut mult raspunsul preotului.
Femeia aceea are dreptul sa-si iubeasca animalul si sa-l considere in felul ei.
Cui ii face ea rau? De ce sa-ti bati joc de ea, de sufletul ei?

Mai mult: as intreba pe unii de pe aici cum s-ar simti daca cineva le-ar spune ca numai adultii au nemurire, iar copii lor nu, ca numai adultii au dreptul sa se reintoarca in Rai.
De ce n-om putea oare sa lasam lumea in pace, fara a calca tot timpul cu botinele in sufletul ei? Nu inteleg.

Si n-am auzit sa sustina catolicii sau alte confesiuni pareri asa ciudate despre animale. Poate sunt unele lucrari mai putin cunoscute lumii.

Si eu inclin sa cred ca toate fiintele se reintorc la Dumnezeu. Ca unii mai pacatosi sunt pedepsiti apoi, este altceva.
Nu stiu ce se intampla cu plantele.
Nu stiu cum este dincolo. Poate ca ne vom reintalni cu cei dragi, poate vom si cu animalele iubite. Mai exista apoi si reinvierea celor din morminte.
Cum vom fi atunci si unde?