Povestioara apare la Boccaccio, umanist italian (sec. XIV) care ironizeaza moravurile din vremea sa. Eu am postat-o pe un topic referitor la judecata preotilor. Sunt unii credinciosi care spun ca se smintesc daca vad un preot corupt, traind in desfrau, etc etc... Fireste nu avem voie sa judecam, dar nu putem spune ca realitatile acestea nu exista si nu au existat in toate timpurile si la noi, si la ei. Eu am vrut sa dau un contraexemplu, cu un om de alta credinta care nu doar ca nu se sminteste vazand coruptia slujitorilor Bisericii, asa cum o fac cei mai multi credinciosi, ci face un rationament uluitor: daca avand asemenea conducatori, poporul nu s-a smintit si a dainuit in credinta, inseamna ca, intr-adevar, credinta lor este superioara.
Lauda, asadar, celor care nu se lasa smintiti si nu cad in patima judecatii! Nu sunt ecumenista, dar nici nu am nimic cu catolicii. Nu tot ce poarta numele frumos de ortodox este si ortodox, iar acolo unde nu scrie ortodox, nu inseamna ca nu se poate gasi nimic din dreapta credinta. De la toti avem ce invata. Precum albina... asta a zis-o Sf. Vasile cel Mare, cel mai mare sfant invatat, care stia la perfectie toata filosofia pagana.
Te rog sa ma ierti daca te-am smintit cu aceasta povestioara.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|