Am 20 de ani si ma pasioneaza tot ce tine de sanatate, alimentatie si dieta, obiceuri sanatoase etc.
Chiar mi-am materializat aceasta pasiune pe un Blog cu sfaturi practice pentru o viata sanatoasa(
http://www.vindecator.com/ ).
Desi multa vreme am trait cu convingerea ca sanatatea si "traiul bun" sunt cele mai importante lucruri in viata, Iisus Hristos s-a indurat de mine si mi-a oferit ceea ce se numeste "revelatie Divina".
Brusc am inceput sa ma reintorc la crestinism(dupa o ratacire in religia "Eu sunt propriul meu dumnezeu") si sa vad toate aspectele vietii prin prisma lui Dumnezeu, inclusiv sanatatea.
Asadar crestineste vorbind, BOALA este:
- ingaduita de Dumnezeu pentru binele noustru sufletesc.
- o adevarata binecuvantare si nu un blestem
- o oportunitate de a ne ispasi pacatele
- o oportunitate de a ne intoarce la Dumnezeu.
Pe principiul ca, tot ce ingaduie Dumnezeu(dar mai ales "problemele") este intotdeauna spre binele sufletului nostru.
Daca moartea corpului are ca efect mantuirea sufletului, atunci moartea este de bun augur.
La fel... daca boala este spre intoarcerea spre Dumnezeu, atuci e o binacuvantare.
Asadar scopul nostru pe planeta nu este sa ne gasim motive sa traim, ci sa ne gasim un motiv pentru care sa murim - atat la propriu cat si la figurat(sa ne sacrificam).
Cel putin la nivel teoretic, noi crestinii sacrificam totul, inclusiv viata noastra, pentru mantuirea sufletului.
In concluzie ne intereseaza in special sufletul, iar celelalte aspecte materiale(inclusiv trupul) au rolul doar de a sluji mantuirii sufletului.
Si acum apare DILEMA:
De ce mai mergem la doctor?
De ce mai luam medicamente?
Cu ce sens?
...daca preocuparea noastra este sufletul.
...daca stim sigur ca totul(inclusiv bolile) e de la Dumnezeu spre binele nostru sufletuesc.
...daca moartea pentru Dumnezeu inseamna scopul nostru in viata.
Mi-a venit in cap aceasta problema cand am postat pe blog un articol intitulat "Vindecare cu puterea mintii" prin care se pot vindeca diferite boli cu autosugestie in starea alfa(Metoda Silva).
Ulterior am aflat ca nu e o metoda crestineasca, ba chiar una primejdioasa pentru suflet.
Insa mi-a venit in minte intrebarea:
Dar daca Dumnezeu plaunieste sa dea unui om vindecarea prin aceasta metoda?
Nu cumva este acelasi fenomen ca si cu adiministrarea medicamentelor? Adica iti pui increderea in altceva decat in Dumnezeu.
Totusi Dumnezeu le-a lasat toate metodele de vindecare... insa, noi crestini fiind , avem datoria sa mergem pe calea crestina pana la capat... daca chiar credem in ea.
Atata timp cat acceptam ca totul este de la Domnul, nimic nu e la voia intamplarii si toate lucrurile se intampla cu un scop... de ce mai avem nevoie de medicamente, dieta, obiceiuri sanatoase sau alte metode de vindecare?
Chiar ma aflu intr-o dilema din acest punct de vedere.
Simt ca nu mai sunt congruent cu ceea ce scriu.
Adica daca ar fi sa recomand cuiva un obicei pentru sanatate, simt ca-i fac mai degraba un rau decat un bine... doarece ii deviez atentia spre vindecarea trupului si nu spre vindecarea sufletului(scopul pentru care a venit si boala fizica).
In concluzie: La ora asta nu vad cu ce rost ar incerca omul sa-si ingrijeasca sanatatea fizica, cand aceasta depinde exclusiv de Dumnezeu... si doar la el este adevarata vindecare. Orice alt tip de vindecare fizica, este superficiala si iluzorie.
Asadar ce facem?
Ne mai ocupam de sanatate sau nu? (atat ca pacienti cat si ca terapeuti)