Citat:
În prealabil postat de catalin2
Si unde ai auzit tu de un laic care s-a dus sa aplice vreun canon? Practic vorbim limbi diferite, pentru ca avem intelegeri diferite. Pe scurt, daca erai pe vremea in care erau multi arieni, nu te faceai si tu arian ca asa era moda si preotul sau ierarhul tau era si el. Presupunand prin absurd ca preotul tau are o revelatie si marturiseste Filioque nu faci si tu acelasi lucru, pentru ca ai fi eretic. Si, ca sa ii faci un bine preotului, ii spui si lui ca nu e invatatura dreapta, ca sa il ajuti si salvezi. Pe scurt, ca sa intelegi.
|
Aici vorbești de dogme, iar mai sus ai vorbit de canoane. Ești de acord că erezia se definește ca abatere de la dogme, în timp ce nerespectarea unui canon nu este erezie?
Ca să liniștească spiritele, Patriarhul a spus de la început că la acest sinod nu se vor discuta chestiuni dogmatice. Deci de unde acuzația de erezie?
Pe de altă parte, care este legătura între acest sinod și „rugăciunea cu ereticii”? Întreb pentru că nu am citit tot ce s-a scris în legătură cu sinodul și poate că s-a făcut vreo referire și la asta.
În rest, critici cred că se pot aduce multe – fie limbajului neduhovnicesc, fie neparticipării tuturor episcopilor, fie că nu este panortodox. Dar adevărul este și că trăim într-o vreme în care, sub influența televiziunilor „de știri”, suferim de o maladie a criticismului. Dacă vrem să ne liniștim, întotdeauna se găsește cineva care să ne ofere gratis motive de neliniște.
Anumite bloguri se erijează în luptătoare pentru cauza Ortodoxiei. Ele țin aprinsă ceea ce consideră a fi o flacără dreptei-credințe. Însă dreapta-credință este luminată doar de flacăra Duhului Sfânt, iar pe aceasta știu că o țin aprinsă cei care caută – atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor – liniștea, rugăciunea, viețuirea curată, dragostea; împreună cu o mărturisire curată a adevărului credinței.
Dar această flacără se recunoaște după faptul că nu aduce tulburare, încrâncenare, dezbinare și chiar ură, ci aduce pace, seninătate, lumină, căldură, unitate. Pentru că așa sunt roadele Duhului Sfânt, a cărui pogorâre tocmai am prăznuit-o:
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5; 22, 23).