[praxis]

Un patron şi-a tras biserică în fundul grădinii

"În scurt timp este posibil ca refrenul cântecului “Vreau o minune în viaţa mea” să devină şlagăr la Păltiniş. Creştinii ortodocşi de stil vechi există pretutindeni pe teritoriul ţării. Chiar şi ortodocşii majoritari (de stil nou) cochetează uneori cu tradiţiile pe stil vechi. Dar în comuna Păltiniş se pune de o “concurenţă neloială” între adepţii celor două stiluri. În termeni de specialitate, această practică se cheamă prozelitism. Regretabil este că această concurenţă este cauzată de sfântul botoşănean Ioan Iacob Hozevitul de la Horodiştea. Deşi este un timp de când şi-a lăsat osemintele pe pământ, canonizarea sa a determinat o serie de acţiuni de revendicare a credinţei sfântului. Primul pas a fost făcut la 13 februarie 1998. Zi cu ghinion în accepţia pesimiştilor. Nu se ştie pentru cine. La data respectivă a fost sfinţit locul viitoarei primei bisericuţe de stil vechi din Păltiniş. Chiar lângă Casa memorială a sfântului. Manole, viitorul proprietar al bisericuţei, zice că sfinţirea a făcut-o chiar protopopul de la Darabani. Gabriela Balahura, supraveghetor, a spus că de fapt sfinţirea a fost doar ca pentru o troiţă şi că biserica a fost ridicată fără nici o binecuvântare. Manole, de la bisericuţa care a primit numele sfântului, are propriile lui opinii. Pe care ni le-a împărtăşit după întreruperea sa din slujba solitară pe care o făcea în biserică. “Sfântul este ortodox, dar a propovăduit dogme mai pe vechi. Eu nu ştiu dacă sunt pe stil vechi sau nou. Mulţi spun că mi-am lăsat barbă de fudulie. Barba nu este o mândrie în sine. În spatele ei se pot ascunde multe păcate. Să ştii că eu am mai ajutat şi la construcţia celorlalte biserici din comună. Unora li se pare suspect că sunt pe stil vechi, dar cred că nici unul nu suntem aşa. Este foarte greu să fii pe stil vechi. Eu aş ţine credinţa sfântului dar… nici în cap nu-mi dau. Mă străduiesc. Atât. Eu nu pot spune o minciună chiar dacă ceilalţi o fac. Sfântul nostru de asta a plecat de aici în pustiu. În 1936, când s-a forţat trecerea la dreapta credinţă. Sfântul a plecat pe vremea lui Miron Cristea. Schimbarea calendarului a fost universală. Dar de la al şaptelea sinod nu a mai fost unul universal pentru că se întruneau doar o parte dintre ierarhi. Deci schimbarea calendarului a fost impusă. Asta este, şi acum există tendinţa de a se impune unele lucruri în ortodoxie. Şi nu e credinţa de vină ci păstorii mai bărboşi decât mine. La sfinţirea locului pentru această biserică a fost un sobor de preoţi. Am avut binecuvântare şi de la părintele Cleopa. Dar după ce am făcut tot ce se vede au apărut nemulţumiri. Au vrut chiar să strice schitul care 80% a fost făcut pozacu ajutorul oamenilor din sat. Am avut proces cu primarul şi prefectul. Acum am trimis cazul la Curtea Europeană. Pictorul care a pictat aici a făcut astfel de lucrări şi la Darabani. Să nu se mai spună că-s nu ştiu cum, sau eretice. Eretică e doar vrajba lor şi interesul de monopolizare…”, a declarat Manole, practic proprietar, mai mult decât slujitor. Viceprimarul comunei, Gheorghe Olariu, a spus că, din câte ştie el, “ Manole a primit aprobare pentru că spunea atunci că vrea să facă un fel de grajd. Dar până la urmă a făcut biserică”. Afirmaţia este tendenţioasă, pentru că nu concordă nici cu spusele “proprietarului” nici cu cele ale Gabrielei Balahura. Aceasta din urmă fiind susţinută de către preotul paroh din Păltiniş. Bisericuţa lui Manole este, deci, la Horodiştea. O alta, aproape cât o catedrală, se află în construcţie chiar lângă casa parohială a preotului Traian Drob din centrul comunei Păltiniş. Părintele Drob a spus că “nu prea este corect, dar sunt toleraţi. Eu nu pot să fac nimic. Ierarhii ştiu ce au de făcut şi asta este. Biserica asta este tot pe stil vechi şi normal că, de fapt, se încearcă a se face prozelitism. Pe mine mă supără mai mult că şi-au făcut-o chiar sub fereastra mea. Îmi bat toaca în fiecare dimineaţă. Ce să vă zic, mai multe întrebaţi-l pe părintele protoiereu Pânzaru”. La biserica de lângă casa parohială am vorbit cu familia Pintilii. Întrebat dacă au avut probleme cu construcţia, Petruţ Pintilii a spus că “Primăria chiar ne-a ajutat. Capela are hramul sfântului pentru că este al nostru şi a fost pe stil vechi, chiar dacă ceilalţi nu recunosc. Ierarhia preoţească la noi se numeşte succesiune apostolică”. Fata acestuia, Rodica, a menţionat că “pe timpul regelui Ferdinand s-a schimbat credinţa. La cererea papei de atunci, în 1919, Ferdinand s-a făcut catolic. Până în 1924 a fost stilul vechi. Atunci a fost introdus cel nou, oficial. Dacă ei spun că nu avem dreptate, să vadă lucrările Sfântului Sinod de la 318. Şi atunci erau erezii, dar acum sunt altele. De fapt Pedalionul cuprinde toate canoanele adevărate. Stilul nou este un fel de catolicism pe stil vechi, iar stilul vechi este adevăratul ortodoxism”. Am rămas surprins de amalgamul de cunoştinţe ale domnişoarei Pintilii, mai ales că în ţară nu există şcoli de teologie pe stil vechi. Totuşi, ea spune că au un mitropolit pe nume Vasile Mogârzan. “Părintele Drob a spus că nu vrea să primească pe creştinii de stil vechi în cimitir. Aşa că o să-i facem cimitirul nostru chiar sub geamul lui”, a mai spus Pintilii. Contactat telefonic, părintele protopop Constantin Pânzaru a declarat că bisericuţa lui Manole nu este pe stil vechi, că aceasta s-a construit pe terenul pozalui Manole şi face parte din Centrul de Pelerinaj. “Singura biserică de stil vechi din tot Darabaniul este cea a familiei Pintilii. Ei sunt un fel de asociaţie religioasă. Acolo, iniţial, a fost un proces între ei şi parohie pentru că vroiau să construiască pe terenul casei parohiale. Au pierdut procesul şi şi-au făcut în curtea lor. Normal că este vorba şi de prozelitism, pentru că în zonă nu sunt decât ei pe stil vechi, adică vreo şapte persoane din familie”, a declarat protoiereul Pânzaru. Din spusele primarului Romanescu, am reţinut , însă, că la o populaţie de vreo 3.500 locuitori, înregistraţi în comună la ultimul recensământ, ar fi vreo 30 de adepţi ai ortodoxiei pe stil vechi. Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ Hozevitul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 şi se pomeneşte în fiecare an la data de 5 august. Sfântul a trăit între anii 1913 - 1960. S-a născut în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea (Dorohoi era judeţ pe atunci), în familia de ţărani Maxim şi Ecaterina. Nu a avut fraţi. Numele de botez a fost Ilie. În 1916 a rămas orfan, în grija rudelor. Primii ani de şcoală i-a făcut în satul natal. Gimnaziul l-a făcut la Lipcani - Hotin şi liceul la Cozmeni - Cernăuţi. În 1932, când rudele au vrut să-l dea la Teologie să-l facă preot, Ilie a spus că vrea să devină călugăr. Între 1934 - 1935 a făcut serviciul militar la Dorohoi, ca infirmier. După armată se întoarce în obştea Mănăstirii Neamţ, sub ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. În 1936, rasoforul Ilie Iacob este tuns călugăr, primind numele de Ioan. Primul pelerinaj la Mormântul Sfânt îl face în noiembrie 1936. Timp de 10 ani s-a nevoit în Mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iordanului, lângă Betleem. Între 1939 - 1940 Ioan Iacob s-a nevoit în pustiul Qumran şi într-o peşteră aproape de Marea Moartă. Doi ani, până în 1941, a stat cu alţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, din cauza războiului. Fiind eliberat, se întoarce la Biserica Sfântului Sava. În 1947 este hirotonit diacon. În acelaşi an este hirotonit preot la Mormântul Domnului şi este numit de către Patriarhia Română egumen la schitul Sfântul Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului. Din 1953 se retrage la o peşteră numită Chilia Sfânta Ana. Îmbolnăvindu-se, a murit la 5 august 1960, la vârsta de 47 ani. A fost înmormântat în aceeaşi peşteră. După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, răspândind bună mireasmă. Moaştele au fost depuse în Biserica Sfântul Gheorghe din Hozeva. Osemintele sfântului sunt îmbrăcate cu veşmintele unui ierarh român. La îmbrăcare, i-a căzut o falangă. Aceasta se află la Mănăstirea Neamţ. (Marian MOROŞAN)"

sursa: http://www.jurnalulbtd.ro/28-Mai-2005-arhivat-569