La observațiile corecte ale lui Luchian mai adaug:
Biserica Ortodoxă este, statistic vorbind, covârșitor majoritară în România prin urmare frecvența exemplelor negative ( și a cazurilor smintitoare) este mult mai mare. În țările unde ortodocșii sunt puțini și nesemnificativi statistic, atmosfera de fraternitate duhovnicească este cel puțin la fel de evidentă, dacă nu cu mult mai evidentă decât la neoprotestanți. O parte din prietenii de pe forum care locuiesc în afara granițelor țării pot aduce mărturie că au cunoscut adevărata trăire ortodoxă abia după ce au devenit minoritari în țările de adopție. Am minte exemplele unor ortodocși americani, convertiți din caleidoscopul confesional neoprotestant, a căror asumare radicală a ethos-ului pravoslavnic poate fi oricând un exemplu pentru noi toți. Personal, ca unul care a trecut și printr-o experiență neoprotestantă, pot să fac unele deosebiri despre care voi vorbi cu altă ocazie.
|