[neica_nimeni2]

Felicitări pentru articol, punctează foarte bine problema.

Acum la cele 4 întrebări:

1.Cum vedeti incercarea aceasta de apropiere dintre stiinta si religie?

Ca foarte periculoasă şi dăunătoare pentru religie/biserică/creştinism.

A existat o vreme binecuvântată care a ţinut în Apus(-ul Europei desigur) cam 1000 de ani - aprox. între sec. V - XV, între căderea Romei vechi şi cea a Romei noi (Constantinopolul), numită de către liberii cugetători, masoni şi atei, "evul mediu întunecat", iar la noi în Răsărit aprox. sec. V - XIX, deci cu 300 de ani mai mult, în care ştiinţa şi religia (dar şi filosofia şi cultura, artele) au fost strâns unite sub acelaşi acoperământ: Biserica.
Ştiinţa a funcţionat şi a înflorit în centrele monahale atât răsăritene şi apusene, şi a fost o ştiinţă adevărată, în armonie şi ascultare smerită cu revelaţia şi religia, deci cu Dumnezeu.

După sec. XVI, în Apus apare Renaşterea pe fondul deja slăbit de scolastica de după marea schismă, şi de atunci ştiinţa se desprinde treptat şi din ce în ce mai hotărât de religie (şi filosofie), căpătând aici în sec XVIII un statut de adevărată autonomie, iar din sec. XIX preia conducerea asupra religiei, culturii şi filosofiei. În această perioadă aici a avut loc o luptă "pe viaţă şi pe moarte" în vederea obţinerii acestei supremaţii. În final biserica (de toate confesiunile) a trebuit să cedeze şi să schimbe tactica - e vorba în special de Vatican, cea mai conturată şi închegată instituţie eclesială din apus - recurgând în sec. XX

La noi acest lucru se întâmplă, cum am arătat, începând cu sec. XIX, iar în sec. XX, sub regimurile comuniste dominante se ajunge cam la acelaşi numitor cu apusul.

2.Nu sesizati ca in cadrul acestui dialog, stiinta este cea care "comanda"?

Spre sfârşitul secolului trecut s-au iniţiat aceste dialoguri şi încercări de reconciliere. Cum şi era de aşteptat, ştiinţa este cea care comandă, întrucât dialogurile se poartă în "terenul ei" imanent şi material: creaţia (văzută), şi nu în domeniul teologic duhovnicesc.

S-a creat un fel de "pact de neagresiune", prin delimitarea domeniilor de competenţă: clericii cu slujbe, spovedanii, sfeştanii, masluri, parastase, etc., oamenii de ştiinţă cu cosmologia, biologia, antropologia, fizica, chimia, geologia, istoria, psihologia, etc.

Deci, cum era de aşteptat, ştiinţa comandă biserica în acest dialog, iar biserica ori îl continuă şi face melanjuri şi compromisuri, ori renunţă la el, altă şansă se pare că nu e. (urmare...)