View Single Post
  #12  
Vechi 11.08.2014, 13:03:10
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit

"Spovedania mea e un fel de luare la cunoștință"...
Aha!

Probabil duhovnicul a vrut să îți atragă atenția asupra formalismului religios, care întinează viața de credință.

Dacă merg la spovedanie ca să rulez același refren la nesfârșit, ori ca să "dau raportul", ca să "dau socoteală" - asta nu e spovedanie, e formalism bazat pe frică, așa cum unui copil îi e frică să nu-l bată tatăl cel rău ori să nu-l pedepsească doamna cea acră - și atunci "spune tot", săracul, tremurînd sau nu ca un câine la injecție... Lui Dumnezeu, însă, nu trebuie să îi dăm raportul, că știe Domnul mai bine chiar decât noi cum ne sunt inima și rărunchii. Să nu Îl confundăm pe Domnul Iubirii cu securistul din beciurile miliției.

Probabil părintele a vrut, așa cum am cunoscut și eu că spun îndeobște preoții, ca tu să înțelegi mai adânc miezul păcatului, să devii conștient mai la adâncul sufletului de ce va să fie acela păcat.
Căci într-adevăr, cine vine să turuie un raport de proastă purtare fără însă să simtă și să înțeleagă profund că a greșit față de sine, de semeni și de Dumnezeu - ce folos are de pe urma unei astfel de practici?
Cum îi ajută în viață și peste moarte?
Cum își îndreaptă sufletul, cum îl aduce cu adevărat din rătăcire?

Dar asta nu înseamnă că nu merg la spovedanie și că îmi sunt iertate păcatele fără spovedanie. Eu cred că acest punct de vedere este fals și dovedește neînțelegerea unor aspecte de bază din taina Spovedaniei.

Pe de altă parte, eu cunosc că sunt trei etape în taina Spovedaniei:
1) descoperirea (conștientizarea) păcatelor proprii și trăirea cu zdrobire de inimă, cu căință, înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune; cer Domnului să fiu iertat și sunt sigur că El mă va ierta, așa cum zice Evanghelistul în versetul indicat. Este o etapă în care mă confrunt puternic cu propria conștiință.
2) pentru a primi iertarea, pe care o doresc cu adevărat din tot sufletul, merg la spovedanie și acolo, sub epitrahil, rostesc ceea ce mai nainte am exprimat doar înaintea Domnului. Astfel, ceea ce era rugăciune personală, în cămara minții mele, devine nu doar explicit și deplin clarificat prin actul formulării verbale dar și întărit și confirmat, ca și cum ar primi pecete, în fața preotului duhovnic care îl reprezintă pe Hristos. Această etapă extinde confruntarea mea cu propria conștiință la relația cu conștiința preotului.
3) în urma dialogului duhovnicesc primesc canonul folositor pentru îndreptare, pentru tămăduirea și întremarea sufletului rănit de păcat.

Aceste etape sunt: una personală, doar între mine și Hristos și două la care am un partener de lucru, un frate de credință și martor - preotul duhovnic.
Cel care vrea să își exprime până la capăt deplina bună credință își ia de obicei și un martor, un garant, nu se teme să aducă și altuia la cunoștință greșeala sa. Dacă s-a lepădat cu adevărat în adâncul sufletului de greșeală.

Te rog să mă ierți dar cred că la spovedanie NU mergem cu păcatele deja iertate,
ci doar cu căință și cu credința că Domnul ni le va ierta și șterge DUPĂ spovedanie înaintea duhovnicului și împreună cu acesta, în frățietate.

Mai cred că Biserica Ortodoxă nu are de câștigat de pe urma unor inovații, bazate pe insuficienta înțelegere și lucrare a Tainelor ori mai bine zis de lipsa Tainelor, inovații aduse de oamenii altor confesiuni, în speță de către protestanți.

Last edited by Ioan_Cezar; 11.08.2014 at 13:15:18.
Reply With Quote