Citat:
În prealabil postat de oana_g78
Eu sunt uratica, dar nu pot fi ipocrita asa ca eu zic asa : prefer ca cel de langa mine sa aiba acel ceva...ceva potrivit mie, chimie..atractie..Ceva doar pt mine.
|
Uite o poveste care imi place foarte mult, mai ales ca ii cunosc pe "actori". Ea era si este uratica, din India, cu piele mata, inchisa la culoare si un fizic destul de uratel, micuta de statura, si mereu in blugi si haine neutre. Insa un suflet de aur, nu am cunoscut pe cineva in jurul ei care sa nu o simpatizeze. Rar am vazut asa caracter. El era englez, bold, extrem de sociabil, frumusel si ravnit de multe fete. S-au cunoscut la biserica intr-un grup de tineri. Ei ii placea de el, dar stia ca exact la fel baiatul placea si multor alte fete mai frumoase ca ea si care roiau in jurul lui. El insa parea imun la toate, parea sa nu ii placa nici una in mod deosebit, isi vedea in pace de ale lui. Ea termina stagiul de pregatire in Europa si se intoarce in India. Ceva mai tarziu el merge in India cu un grup de misionari din biserica si bine-nteles ca iau legatura cu fata respectiva. Cei doi se reintalnesc in India si acolo isi dau seama ca de fapt fiecare din ei era placut de celalalt. Ca atare in scurt timp s-au casatorit, in ciuda opozitiei familiei ei pentru care era o rusine ca fiica lor sa se casatoreasca cu fortele coloniale ce i-au cucerit in trecut. Dragostea celor doi a invins pana la urma :)