....M-am gandit ca daca garantia este platita, app meu recuperat ,firmele lor vor
functiona fara probleme si isi vor aduce toate datoriile la zi prin aprobarea
celor 2 credite(sume cu 5 si 6 zerouri),deci ar fi si raamas pt dezvoltarea
societatilor,dar spre surprinderea mea si in "ameteala " mea ma trezesc la una
din bancile mari pt care chiar asistasem la intocmirea dosarului de
imprumut,unde am crezut ca se va plati si aceasta "garantie". Sigur ca nu s-a
putut incheia contractul in ziua respectiva,deoarece divortul meu fusese
pronuntat cu cateva luni in urma,eu inca nu revenisem la numele detinut anterior
si nici extras de carte funciara nu era atasat la dosar. Cu increderea prostului
am mers cu acest "bun prieten" prin relatiile lui(multe
olitie,
garda,diicot,sie,pol economica....,dar si "interlopime"-tentacule despre care eu
nu stiam foarte multe la acea vreme...)la Politie,mi-am facut buletin intr-o
singura zi si am scos extras de carte fuciara in urmatoarea zi de asta data cu
sotia "prietena" buna si cu aceste ultime 2 documente ne-am prezentat la banca
si am semnat contractul cel stufos pe care spre rusinea mea nu l-am citit si s-a
vrut un contract de imprumut ,iar casa mea cu SEMNATURA MEA,garantie de rang 1.
Dupa multe ore petrecute la banca printre avocati notari si "prietenul " meu cel
"bun" si administratorul societatii lui care nu era pe numele lui ci pe al unuia
din parinti,iar administratorul de 23 de ani ,devenit finul lui in finalul
anului in curs (iar acum in dosare si procese penale si civile) ne-am intors la
firma fericiti in asteptarea raspunsului de la cealalta banca mare, dosar depus
in aceasi perioada ,daca nu chiar zi, din creditul luat ei urmand sa imi scoata
casa de la cealalta banca si totul sa reintre in normal. Eu foarte fericita ca
am ajutat, ei foarte fericiti ca ma au in familia lor ,robotizata si urcata la
rang de "sora". Cine mai era ca mine? Din femeia singura cu un copil
preadolescent care urma o perioada de refacere dupa urata boala, cu o mama
alcoolica si cu instincte sinucigase,casatorita cu un betiv lenes si care nici
macar nu au venit la nunta mea , si care nu m-a vizitat decat o singura data
acasa,eu fiind crescuta de la varsta de 6-8 luni de catre bunicii din partea
mamei,acestia decedati amandoi intr-un singur an la distanta de 11 luni. Cu o
familie asa de "numeroasa" formata mai precis dintr-un copil si un caine ,rangul
de "sora" ,la care am fost ridicata ,nu m-a facut decat sa respir usurata sa
plang si sa ma bucur ca nu mai suntem singure pe lume.
Ex-sotul meu,altfelun baiat bun,dar foarte "modern' pentru mine, nu a avut nicio
pretentie in urma divortului nostru gandindu-se ca sunt singura cu un copil
preadolescent,perioada grea pentru o mama de fata.Am apreciat,desi am fost
permanent indoctrinata de "noii" membri ai "familiei" mele in ceea ce il
priveste, desi el (ex-ul fiind prieten din frageda copilarie cu acest "prieten"
bun al meu) mi-a inlesnit angajarea la societatea lor,in perioada aceea eu
trecand printr-o depresie severa in urma pierderii unei sarcini avansate.
Dar cosmarul abia a inceput. A fost aprobat si cel de-al 2 lea credit masiv,
iar prima banca sesizandu-se de "manevra" facuta (2 dosare depuse in acelasi
timp la 2 banci mari diferite), au retras creditul si le-au impus sa achite suma
pana la sfarsitul anului in curs. Era primavara. A inceput isteria si goana dupa
bani multi.O parte din bani (suma cu 5 zerouri) s-au depus ,iar pt diferenta s-a
fixat o rata lunara uriasa imposibil de platit ,daca acestia nu se implicau in
alte afaceri sau sa imprumute din alta parte...,altfel apartamentul meu intra in
executare silita.M-am trezit Brusc din amorteala,am realizat ce am facut,m-am
uitat la copilul meu si am zis :"cum ies din asta?"
N-am iesit fratilor!....si nu e tot.
Au inceput sa ma inplice in discutii si aproape permanent (ziua,uneori si
noaptea...) asistand la noile lor planuri de afaceri cu diversi..., care au dat
gres ,deoarec am intrat in miezul crizei financiare. Sigur ca ei m-au incurajat
permanent,dar negasin solutii de iesire mi-au sugerat(ca sa nu "pierdem" casa
mea )sa fac cateva credite in nume personal( marindu-mi salariul in cartea de
munca cu cateva luni in urma si in cateva randuri fiindu-mi semnatura
copiata),"scoatem" casa de la banca ,iar ei achita creditele luna de luna pana
la final. Dar pentru ca suma ar fi trebuit sa fie destul de mare,iar in 2009
apartamentele erau evaluate la cca 150,000 eur,au trecut una dintre societati pe
numele meu(unic asociat si administrator)ca astfel credibilitatea mea safie si
mai mare pe la banci. In spaima ca o sa ramanem pe drumuri am facut tot ce mi-au
cerut,cu multe rugaminti sa nu patim ceva ca suntem singure,iar ei garantandu-mi
sub juramant ("pe Dumnezeul si copilul meu!"-este juramantul lor preferat),iar
eu crezandu-i si de aceasta data pe cuvant.
Am obtinut toate creditele deoarece au fost gandite bine de catre ei,dar spre
surprinderea mea ,desi plateau lunar creditele mele la banci,in vara si-au
cumparat mare vila mare intr-o zona rezidentiala cu vecini "grei" de tot,vila cu
mare piscina jacuzzi afara(incalzite),in casa...,mobila "stil.."aparatura
electronica de ultima generatie....,2jeep-uri germane (pt el si ea),garduri si
porti aproape "vii"....,cum numai in filme am vazut. Am crezut ca au dat de o
"mina de aur",o gaselnita de-a lor din noul val de "amici" camatari si la moda
in zilele noastre,dar ei in mare parte se folosisera de banii din credite(eu
afland la sfarsitul anului cand am deja spaima mea era una cu mine)sperand ca
afacerile si o alta noua afacere deschisa pe firma cu numele meu ,va da roade.
NU A DAT.