[t18nico]

Am inceput sa ma panichez, sa ma ascund sa nu simta fetita starea mea, dar
degeaba. 2 dintre firmele lor au intrat in faliment(la momentul acela tinand
paginile multor forumuri,oamenii acuzandu-i de mari fraude,ei nestiind ca ei nu
apareau in acte ci doar in managementul societatilor)si iata sfarsit de an cu
activitate terminata pe aceste societati,pe una dintre ele avand si eu cartea de

munca(cu vechime neintrerupta de 21 de ani)si in imposibilitate de plata a
creditelor facute in nume personal(fara sa fi cumparat macar o acadea pentru
fetita mea din aceste credite)si donate lor pentru acoperirea datoriilor si
recuperarea apartamentului meu, in imposibilitate de plata a datoriilor mele
marunte in luna(rate carduri de credt in numar de 2 si cu o suma nu foarte
mare,dar pt mine singur adult si cu mari responsabilitati,uriasa!)cu masina mea
pierduta de catre "el" la o camata luata pt plata ratelor la bancile unde
facusem creditele in nume personal,pana n-am mai reusit sa platim nimic.
Deja din toamna acelui an 2009,intram in "inceputul sfarsitului" pentru mine.
Oameni tepuiti de catre ei,la usa mea(una din societati era pe numele meu)desi
ei nu stiau cine sunt eu discutiile purtandule mereu cu acestia 2 "prieteni" ai
mei "frati". Executorul la usa pt apartament,copil speriat,eu debusolata,fara
servici...inca in promisiuni...DISPERATA!!!
Dar nu s-a terminat,incepeau sa vina una cate una si fiecare zi care urma adcea

ceva nou.
Un accident rutier in care eu am fost pasager dreapta,lovita din plin si scoasa

de smurd din automobilul strivit, dar cu zile de la Dumnezeu spre marea mirare a

tuturor. In urma accidentului nu mi-am permis o foarte lunga internare si
repetarea analizelor, tomografiei,radiografiii....,deoarece nu mai aveam
servici,nu activam,deci;fara medic de familie..., fara a imi permite tratamente
deoarece aveam un minor in intretinere fara alt venit(nici macar pensie
alimentara,la momentul divortului si de cand m-am nascut avand o decenta
materiala in limita min de confort...).

Am inceput sa retrag asigurarile mele,ale fetitei,sa vand din casa...incercand
un echilibru pana la momentul reintegrarii mele si reangajarii.
A inceput scandalul,insistenta mea,spaima mea evidenta,plansul ,insomnia,
boala.....frica pt ziua de maine si teama ca o sa se termine toata rezerva si o
sa vina ziua in care nu am ce pune fetitei mele pe masa,un medicament daca este
bolnava....
Copilul deja speriat de cateva luni,urandu-i din tot sufletul ei, spunandu-le
aproape direct aceasta si vazand ca eu nu am reactie in fata lor(eu
ascunzandu-ma de ea si luand noaptea corespondenta,pana au inceput sa imi bubuie

in usa si sa imi lipeasca pe usa diverse decizii si impuneri....)si-a schimbat
comportamentul,s-a interiorizat si s-a anturat prost....,iar sfarsitul anului
m-a prins cu copilul fugind de acasa deoarece imi furase o parte din banii pe
care trebuia sa ii platesc avocatului care incerca sa gaseasca o modalitate sa
salveze casuta noastra.Am ramas si fara avocat si fara copil(pe aceasta
jignind-o cum nu m-a auzit vreodata si spunandu-i vorbe grele la furie si
spaima,socata de-a dreptu`...)am incis anul singura cu ganduri negre ,fara
motive de a imi continua viata.
la insistentele mele, la inceput de an 2010 prin numeroasele incercari de a imi

gasi de serviciu(indiferent ce...) si fara succes (probabil din cauza varstei
,43 de ani), acest ins care mi-a distrus viata(cu "permisiunea" mea)pentru care
am mintit la politie,oameni fraudati....,a intervenit pe langa fostul meu
sot(cel de al 2 lea si om "de lume") ,spunandu-i ca eu pierd casa la banca si si

si....,acesta prin avocata platita de catre acest ins-"frate" si miscat de ceea
ce i-am facut fetitei mele, mi-a intentat proces de partaj,noi la momentul
divortului nefacand aceasta "imparteala" oficiala , astfel gandindu-se ca poate
salveaza ceva pentru fetita mea ,iar cu mine ,netrebnica, nedorind nici macar sa

se intersecteze.

In toata aceasta perioada 2010 si pana in prezent ,fiind singura ,au inceput
amenintarile direct la persoana mea. Sa nu vorbesc cu nimeni,ca astfel voi
pierde tot,iar daca totusi spaima si insomnia ma aducea la limita si explodam in

jale incepeau amenintari de genul:"....si vei fi gasita cine stie cand pe fundul

Dambovitei.!..si asa n-are cine sa te caute!"

licitatia s-a tinut,casa a revenit bancii,dar eu inca sunt aici deoarece pana
acum 10 zile inca eram in proces de partaj cu ex-ul,dar se pare ca s-a cerut un
document nou....si nu mai stiu nimic.
Acum intervine dragul meu Sfant Nectarie.
Deoarece nu gaseam nimic de lucru,datoriile casei incepeau sa se adune,tatal
fetitei mi-a deschis proces de custodie,fata mea nici macar un telefon de
sarbatori ( de iarna:Mos Nicolae,Craciun,Paste,ziua mea sau raspuns la urarea pt

ziua ei...)nu mi-a dat chiar mintea mi se intunecase de tot. Nimeni nu ma
suna(altfel si pana la problemele mele avand tone de "prieteni"),vecinii ma
hartuiau pt plata intretinerii ,eu la fundul sacului,si in toiul unei gripe
urate si netratata, cu temperatura uriasa de multe zile,disperarea mea ajunsese
la limita si solutia salvatoare ,spre marea mea rusine, ar fi fostdoar una.
Ca din senin si trecut de miezul noptii (imediat dupa Paste)ma suna un amic si
ma intreaba daca nu vreau sa plimb catelul(singurul membru al familie,ramas
langa mine).I-am zis ca sunt bolnava,se simtea puternic in timbrul vocii mele,a
insistat spunandu-mi ca luam si medicamente si am iesit. Era 4 dimineata.N-am sa

uit aceasta data de 7 aprile,cand am iesit cu singurul om care m-a bagat in
seama,dimineata,mi-am luat liliac acasa si acest tanar domn(sa ii dea Dumnezeu
sanatate si buna sporire in toate ,ca are nevoie...),simtindu-mi
disperarea,spaima,singuratatea....,m-a indrumat catre Dumnezeu,mai precis catre
Fecioara Maria si catre Iisus si nu in ultimul rand catre ingeriul meu pazitor.
Usor usor am luat calea Bisericii indrumata de catre acest singur prieten al
meu,mai timid la inceput si apoi cu incredere si cu mai mare incredere ,dar cu
rusine mare pt toate gandurile mele si pt toate greselile mele,ale mamei mele si

toate cate mi le-am amintit din familia mea.
Am inceput sa merg in cartier, la Sfantul Minacu mare incredere si speranta cu
destainuire la Preotul Nicolae,iar Acesta dupa ce mi-a cerut un lucrusor al
fetitei mele ,trecandu-l prin altar,citindu-mi acatistul si indrumandu-ma sa il
citesc 40 de zile si acasa si sa am incredere si sa fiu sincera in primul rand
cu mine si apoi sa cer sprijin Fecioarei,Fiului si Marelui Mucenic, Mina sa
mijloceasca bunului Dumnezeu iertarea mea si ajutorul va veni,fata mea se va
intoarce acasa si usor si in timp,cu Voia Domnului viata mea se va schimba.Am
prins curaj,incredere si simultan am inceput sa merg si la alte biseri si mai
ales la Biserica Slatari,unde m-am si spovedit in postul Sfintilor Petru si
Pavel,pt prima data in viata,spre rusinea mea.Acolo preotul ascultandu-ma m-a
incurajat si mi-a spus deasemenea sa am incredere ,sa citesc un capitol din Noul

Testament in fiecare zi, Sfanta Scriptura, Acatistul Sfantului Ciprian si
intotdeauna Fecioarei Maria ,ca rugaciunea mea sa ajunga la Fiul ei Iubit,care a

murit pt noi pacatosii si astfel sa speram la iertarea Bunului Dumnezeu.