Citat:
În prealabil postat de alyna26
buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!
|
Folosiți mult cuvintele "bun" și "rău". Dar ce înseamnă ele de fapt ? Aici este cheia întregii înțelegeri, după părerea mea.
Pentru creștini, "bun" și "bine" se definește ca ceva care te apropie de Bunul Absolut și Bunătatea absolută. Iar "rău" este contrariul lui. Prin urmare, "bun" este ceva relativ, fiindcă referențialul acestuia îi este exterior. Ca de obicei, înțelegem mai bine gândind la situații concrete:
1. Este boala un lucru rău sau un lucru bun ? Dacă boala ne acrește, așa cum se întâmplă atât de des, atunci boala e ceva rău. Dar, dacă boala ne ajută să înțelegem mai bine slăbiciunea noastră, dacă boala ne ajută să Îl descoperim pe Cel de care ne îndepărtasem, dacă ne ajută să fim iertători în suferință așa cum El a fost, atunci boala este un lucru bun.
2. Este bogăția un lucru bun sau un lucru rău ? Iarăși, depinde: Dacă bogăția ne face să uităm cât de trecătoare sunt cele materiale, atunci e un lucru foarte rău, fiindcă ne vom petrece viața jertfind unui vițel de aur. Dacă bogăția, însă, dobândită cu mijloace licite, ne ajută să creștem copii drepți și o folosim pentru fapte plăcute regelui nostru, atunci e un lucru bun.
Ca medic, aud des părerea "ce noroc a avut cutărică să moară în mod subit, ce bine este să nu te chinuiești". Nu e așa, nu e de loc așa. Nu pentru moarte subită se roagă creștinii, ci cerem "sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, fără de patimă, răspuns bun la înfricoșata Judecată". Deci, moartea subită poate fi un fel foarte, foarte rău de a muri, dacă cel care moare astfel, moare așa cum a trăit: în păcat, departe de pâinea cea îngerească, fără a fi descoperit izvorul vieții sale. E preferabil să ne chinuim un pic pe pământ, decât să ne chinuim mii și mii de ani, în eternitate. Fiindcă, din perspeciva eternității, viața noastră pe pământ ni se va părea că a durat o clipă (deja vedem că bătrânii gândesc astfel). Dar în funcție de cum trăim clipa asta, ne vom bucura sau nu ne vom bucura după aceea. În asta constă valoarea, de neînlocuit, a vieții. Și față de asemenea valoare, micile necazuri pe care le avem, care la data când le avem ni se par teribile, sunt, de fapt, ridicole. Și, dacă vom ști să trecem cu credință peste ele, vom spune peste zeci de mii de ani: "Cât de bun este Domnul ! Cât de mare este dărnicia Lui, dacă pentru că am trecut cu bine necazuri atât de mici mi-a dat atâta bucurie și așa răsplată !".