Capitolul II

Exact asa cum exista doar doua lumi asa exista doua religii.Religia lumii pune interesele personale in frunte,are o aparenta forma de sfintenie dar neaga puterea ei prin falsitatea ei,evidenta sau disimulata.Intotdeauna se va lasa prada nisipurilor nestatorince ale opiniei umane si il va inlocui pe Dumnezeu cu omul stapin al destinului,singur,si stapintor,singur,al sufletului.Acesta lume religioasa in felul ei lumesc l-a crucificat pe Hristos si prin acesta i-a arata chiar ea crestinului ca puterea acestuia trebuie sa fie in separarea de ea.Arhimede a spus ca ar putea misca lumea daca ar avea un punct de sprijin in afara ei.La fel ar putea si crestinul,dar trebuie sa fie in afara lumii.

Lumea motiveaza oamenii cu uniforme stralucitoare si onoruri,panglici ale panglicarului si titluri ale nimicului,cupe ale desertaciunii ce trec din mana in mana,din ce in ce mai lacome sa-si manince propriul suflet,un canibalism spiritual al necuratului.Odata Napoleon a inaltat o panglica si a spus :,,Cu asta am putut sa construiesc o imparatie”.Toate onorurile lumii sunt si vor ramine goale pentru ca lumea plateste cu zgarcenie.Ce va face oare lumea pentru cei pe care ii iubeste cel mai mult?Dupa ce a facut tot ce poate fi facut,ultima resursa a lumii este de a-i da omului un titlu.Si apoi ii da un stalp inalt si-l aseaza acolo sus ca sa sufere toate intemperiile,pentru a fi expus fara mila la orice furtuna.Si el sta acolo pentru ca nebunii sa se uite la el cu insistenta,unul dintre oamenii mari ai lumii rasplatit in piatra.Cu acesta rasplateste lumea inima sa,deoarece din asa ceva este confectionata inima lumii.
Cetateanul ideal al lumii este o persoana bogata,puternica si cu o personalitate scanteietoare.Mandru si arogant,nu este niciodata strain de invidie si conflict,pe care le va disimula de multe ori sub faldurile apararii unui ideal inalt.Omul lumii merge dupa vedere,nu prin credinta.Pentru el a crede inseamna a vedea si judeca mereu dupa aparentele exterioare,usor de incadrat in meschinele lui sabloane.Pentru el regula inghetata pentru altii si flexibila lui inseamna moneda de aur a vredniciei omului.

Ferice de cei arivisti caci ei avanseaza in lume.Ferice de cei tari in putere intrucat pe ei viata nu-i raneste.Ferice de cei plictisiti,caci pe ei niciodata nu-i vor bantui pacatele lor.Ferice de cei ce sunt paznici nemilosi ai vietii altora,caci ei obtin rezultate mereu si lumea ii va iubi.Ferice de oamenii abili,caci ei isi cunosc drumul spre inima lumii.Ferice de cei ce creaza necazuri si amar altora,caci lumea ii va baga mereu in seama.

Mantuitorul a descris cetateanul Imparatiei Sale in Fericiri.Sarac in duh,insetat dupa dreptate,mila,curat in inima,facator de pace si indelung rabdator in persecutie.Hristos a vorbit mereu despre urmasii Sai ca despre ultimii,cei mai de jos,cei mai mici,mai saraci si fara mostenire in lume.Lumea cu poftele ei va trece dar atat de periculoasa este aceasta epoca in tentatiile sale si atat de ingrozitoare in judecatile care vin odata cu ea,incat Dumnezeu nu oboseste niciodata de a ne elibera de ea.Si cei care traiesc in ea,dar care nu sunt din ea ci calatori pe varful unui munte,vad lucrurile in esenta lor,comparand desertul lumii cu taramul fagaduintei cerului,veacul rau de acum cu veacul viitor de slava.Privirea lor este catre un cer nou si o lume noua,nu spre cea care va trece precum o haina veche si rupta.

Cetateni ai Cerului,singurul sens nobil in care suntem indreptatiti sa vorbim despre credinta noastra intr-un lucru este atunci cand traiesti in duhul lucrului respectiv.Nu am nici un drept sa spun ca as crede-n Dumnezeu daca nu imi traiesc viata constient de faptul ca ochii Lui patrunzatori sunt necurmat indreptati asupra mea.Nu am nici un drept sa cred ca Cristos este Fiul lui Dumnezeu daca,in viata mea personala,nu ma supun aceluiasi Duh vesnic in care nu este nici o umbra de egoism.Nu am nici un drept sa spun ca as crede in iertare ca o trasatura a lui Dumnezeu daca,in inima mea,cultiv o atitudine neiertatoare.Iertarea lui Dumnezeu este masura prin care voi fi judecat si eu.Credinta este o predare totala,inseamna a face lucrurile sa devina inevitabile,a taia orice posibilitate de retragere.Credinta este la fel de irevocabila ca si moartea.Credinta inseamna renuntarea la orice pretins merit,de aceea este si greu sa crezi.Este mai usor sa fim loiali convingerilor noastre decat lui Cristos,deoarece daca i-am fi loiali Lui va trebui sa ne modificam convingerile.Dumnezeu are o modalitate anume de a veni cu fapte care dau peste cap doctrinele oamenilor,daca acestea Il impiedica sa ajunga la suflete.Din acesta cauza multi oameni il desconsidera pe Cristos in toate privintele,prin vorba si fapta,cu exceptia aceleia legate de propriile lor idei religioase sau nu.Asadar urmareste frate lucrurile despre care ai spune ca nu poti sa le crezi si apoi adu-ti aminte de lucrurile pe care le accepti fara sa te gandesti-de exemplu propria ta existenta.Ai grija frate ca nu cumva in timp ce te inchini lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu si marturisesti credinta ta in EL ca Mantuitor al acestei lumi,sa ii aduci ocara prin trairea ta zilnica ce arata ca si cum EL ar fi incapabil sa lucreze ceva prin tine sau pentru tine.Mantuitorul nu ne-a dezvaluit un Dumnezeu incurcat,confuz,care se tine departe de probleme,ci Unul care poarta povara impreuna cu noi.Cand cetateanul lumii va arata spre pacat si spre nedreptate,spre boala si moarte,si va intreba ,,Care este solutia lui Dumnezeu la toate acestea?”raspunsul este unul singur:Crucea lui Hristos.

Sunt unele intrebari la care Dumnezeu nu poate sa ne raspunda pana nu vom fi facuti capabili,prin ascultare de EL,sa acceptam raspunsul.Fii pregatit frate sa suspenzi judecata ta pana ce vei fi auzit raspunsul lui Dumnezeu.Crede in ceea ce crezi si tine-te de acel lucru,dar nu pretinde a crede mai mult decat intentionezi sa te tii de ceea ce crezi.Daca spui ca Dumnezeu este dragoste tine-te de asta,chiar daca totul din jurul tau ar striga ca Dumnezeu este crud ingaduind ceea ce ingaduie.Ai grija frate daca vrei sa-I spui de Dumnezeu unui suflet exasperate de loviturile vietii.Sa nu fim precum prietenii lui Iov,spunand ca putem sa explicam totul.Cateodata trebuie sa astepti pana Dumnezeu va face lumina.Fiecare suflet are un drum al lui cu Dumnezeu,nu tu l-ai trimis si nu tu il vei lua din lumea asta.Fii respectuos fata de modul cum se ocupa EL de alte suflete deoarece nu ai habar,cum n-a avut nici Iov,de ce lucrurile sunt asa cum sunt.Multi tin o linie doar ca sa-si justifice propriile concepte despre micul lor idol interior,un dumnezeu zugravit dupa putinul lor sufletesc.Cu acela vor merge in fata Dumnezeului Celui Viu.Dumnezeu este credincios legilor propriei Sale naturi,nu modului meu de a explica cum lucreaza EL.Nu va fi schimbare in EL chiar daca toata civilizatia asta efemera s-ar face bucati.

Cand etapa actualei civilizatii se va fi incheiat Dumnezeu nu va mai avea loc nicaieri,totul va consta in asigurari si Dumnezeu va fi ignorat.Ceea ce este adevarat cu privire la civilizatie va fi adevarat si cu privire la noi in mod individual daca nu il punem pe Dumnezeu pe primul loc in viata noastra.Sa am grija sa nu fac din trairea mea religioasa o mantie cu care sa ascund lipsa realitatii pentru ca daca umblu cu Dumnezeu voi descoperi poate ca EL a indepartat principalul suport al fanatismului meu,acolo unde eram inainte ingust si bigot acum las sa umple EL in locul secatuirii mele.Te poti certa cu un izvor de apa vie,poti sa ii spui ca tu deja ai decis totul?Il intrebi ,,de ce"sau bei din EL?