Viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă.
2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi însă numai dacă soţii amândoi sunt învoiţi la rostul rodirii de copii.
3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari
b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri şi vineri, iar luni numai daca este voinţă)
c) Sărbătorile şi zilele asupra sărbătorilor (inclusiv duminica – ziua Domnului şi sâmbăta)
d) Vremea necurăţiei
e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soţi
f) Vremile de tulburări şi războaie precum şi oarecare vreme după acestea, pentru cei care au luat parte la ele
g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.

Copiii chemaţi în sărbători şi posturi, toţi poartă în ei păcatul părintesc. Aşa cum părinţii n-au ţinut seamă de ziua Domnului, aşa nici copiii nu vor ţine seama de voia Domnului şi de sfatul părinţilor. Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind şi trup şi suflet şi pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna.

Vremi oprite chemării copiilor la viaţă: E oprită vremea posturilor şi a sărbătorilor. Întâi sufetul şi apoi trupul. Când poartă omul grijă de suflet, iese din pofta trupească, o stinge chiar, ca să poată primi Sfânta Împărtăşanie – mâncarea sufletului