[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

M-am consultat astăzi cu un om pe care îl consider în măsură să spună un cuvânt pe această temă. El s-a abţinut să comenteze, însă a spus totuşi ceva. Anume, a pus o întrebare:
Acatistul este rodul obştii Părintelui, a celor care au convieţuit nemijlocit cu Părintele? Şi a subliniat cuvântul "obşte".
Apoi a mai întrebat: N-ar fi bine să ne gândim măcar un pic şi la Duhul Sfânt? Îl avem noi, eu, tu individual? Îl are obştea? Îl are Soborul? Duhul Sfânt nu are nici un amestec în această chestiune? Discernământul elaborării acatistului cui aparţine? Numai mie, numai ţie, numai unor persoane, oricare ar fi ele?...

P.S. Sper să nu se înţeleagă că am o atitudine de respingere faţă de Cuviosul Paisie. Ferească Dumnezeu! (M-am referit doar la acatist, la iniţiativa autorilor lui şi la grabnica lui îmbrăţişare.) Nădăjduiesc, chiar, să trăim bucuria canonizării Cuviosului, cât mai curînd. Ar fi o veste minunată şi încă un dar de la Dumnezeu, prin Biserica Lui.

Procedurile de canonizare ale Par. Paisie Aghiratul se afla in curs de desfasurare in Grecia.
Cea mai mare dovada de smerenie este a socoti ca toti ceilalti sunt drepti aidoma sfintilor iar noi niste simpli pacatosi. Asta legat de vorbele Ekaterinei si raspunsul tau.

Apoi printre criteriile de canonizare unul din cele mai importante este si evlavia poporului ca si marturiile oamenilor legat de minunile savarsite de Par. Paisie. Aidoma cum noi romanii consideram ca Par. Arsenie Boca trebuie canonizat considerandu-l sfant la fel se intampla in Grecia cu grecii si Par. Paisie Aghioratul.

Cred ca nu noi putem decide la cine sa aiba evlavie oamenii si la cine nu, si nici nu putem judeca si condamna pe cei care au evlavie.
As dori sa iti povestesc acum un exemplu din viata acestui cuvios, de alftel consemnata in cartea "Marii initiati ai Indiei si Par. Paisie".
In Sfantul Munte urca mereu un om care imbolnavindu-se de cancer la plamani a venit deznadajduit la Parintele Paisie. Ei bine acest om, mergea mereu la parintele iar autorul cartii l-a intalnit odata urcand impreuna la chilia parintelui. Ulterior a aflat ca acest om nu mai avea plamanii si era o minune cum mai traia insa cu voia Domnului imposibilul devenise posibil. Daca intrebi pe toti oamenii care au trait o minune de vindecare sau de orice fel avuta in preajma cuviosului cu siguranta ca aceia vor spune "este un sfant". Vom putea noi vreodata sa ii contrazicem?

De altfel monahii din Sfantul Munte care l-au cunoscut spun ca pr. Paisie Aghioratul era atat de iubit de sfinti si de Maica Domnului incat mereu veneau la el sa il imbratiseze si sa il mangaie.

Iata un fragment din cartea Marturii despre Par. Paisie Aghioratul - Marturia IPS Ierotei Mitropolitul Nafpactului:
"Staretul era constient de ceea ce este Biserica. Adica era constient ca ea este comuniunea cu sfintii intru Hristos. El a vazut pe ingerul care i-a adus hrana, l-a vazut pe ingerul sau pazitor care il slujea atunci cand avea nevoie. A vazut sfinti, cum ar fi Sfintii Trei Ierarhi, Sfanta Ecaterina, Sfantul Ioan Teologul, ceata Cuviosilor Parinti, Sfantul Isaac Sirul, Sfanta Eufimia, Sfantul Pantelimon, Sfantul Luchilian, Sfantul Arsenie si altii. Odata, i s-a aratat un sfant in lumina, idar cand l-a intrebat, acela i-a raspuns ca este Sfantul Vlasie din Sclavena. Alta data s-a invrednicit de o cercetare a Maicii Domnului in timpul noptii. Apoi a vazut-o pe Maica Domnului imbracata in alb. In repetate randuri a primit afectiunea ei materna, a vorbit cu ea si a primit hrana din preacuratele ei maini. Pe Maica Domnului o avea drept mama, iar pe Sfanta Eufimia sora.

Odata a trait in chip simtit harul lui Dumnezeu. Acesta l-a intarit si l-a sprijinit duhovniceste timp de zece ani. Se nevoia cu rugaciunea inimii si adeseori mintea lui era rapita in contemplatie. A vazut lumina necreata, care, asa cum spunea el, era “mai puternica decat lumina soarelui. Acesta isi pierdea stralucirea in fata ei. Vedeam soarele, iar lumina lui mi se parea palida, lipsita de stralucire, asa cum este lumina atunci cand este luna plina. Am vazut mult timp acea lumina. Dupa aceea, cand ea a disparut si harul s-a micsorat, atunci nu am mai simtit nicio mangaiere sau bucurie“. Atat de inalta a fost acea traire binecuvantata, incat atunci cand a luat sfarsit si a trebuit sa manane, sa bea sau sa faca lucru de mana, se simtea ca “un animal”. S-a invrednicit sa-L vada si pe Hristos Insusi, inca de la varsta de cincisprezece ani. Despre o alta experienta dumnezeiasca povesteste el insusi: “Deodata peretele chiliei mele a disparut si L-am vazut pe Hristos in lumina, la o distanta de vreo sase metri“. A simtit Sfanta Impartasanie ca Trup al lui Hristos.

Staretul Paisie avea toate insusirile proorocilor si ale marilor barbati cuviosi. Pe toate le vedea curat. A vazut sufletul batranului Filaret românul in clipa in care urca la cer ca “un copilas de doisprezece ani, intr-o lumina cereasca.”

"Vindeca bolile sufletesti si trupesti ale oamenilor, facea minuni multe si mari si, povatuit de Duhul Sfant, pricinuia schimbari duhovnicesti in cel cu care vorbea.

Pururea pomenitul Staret a facut, pentru dragostea lui Hristos, o asceza mare, jertfe peste masura firii omenesti. SI de aceea Dumnezeu l-a umplut de bogatele Sale daruri, caci el rasplateste din belsug pe fiii Sai marinimosi.

Staretul si-a curatat partea rationala a sufletului sau, pentru care a primit de la Duhul Sfant intelepciunea si cunoastera ratiunilor lucrurilor. Pentru aceasta cuvantul sau atragea pe cei care il ascultau. De asemenea, el traia cele viitoare si ascunse, pentru care a primit darul credintei lucratoare in Dumnezeu si si-a sporit iubirea pentru aproapele, jertfindu-se zilnic pentru intreaga familie a lui Adam. Pentru aceasta a primit darul tamaduirilor."

Te intrebai daca Duhul Sfant are vreun amestec in aceasta chestiune a acatistului. Insa privind la marturiile oamenilor la multele si minunatele daruri dumnezeiesti pe care le-a primit de la Dumnezeu, putem spune daca merita sau nu merita un acatist acest cuvios?