[sia]

[COLOR=purple]PESCARUL SI STELELE DE MARE[/COLOR]



Foto: 0range County Girl @ Flickr

La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plaja. Putin câte putin incepu sa distinga profilul unei persoane, indepartate. Ajuns mai aproape vazu ca omul, un pescar al locului, se apleca pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa.
Neobosit lansa in mare ceea ce aduna, cu bratele pline.
Apropiindu-se mai mult, domnul intelese ca pescarul aduna stele de mare pe care valurile le-au depozitat pe plaja; una câte una le arunca in apa.
Putin incurcat se apropie si intreba pe pescar:
„Prietene, pot sa stiu ce faci?”
Pescarul ii raspunse:
„Reasez aceste stele in ocean. Din cauza retragerii apei s-au impotmolit pe plaja. Daca nu le arunc in apa, in putin timp aceste creaturi sarace vor muri .
„Inteleg! – replica domnul – Dar stelele impotmolite pe plaja sunt milioane. Nu poti pretinde de a le salva pe toate! Si, probabil, acelasi fenomen se produce pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu-ti dai seama ca munca ta este practic inutila? Nu vei schimba nimic”.
Pescarul surase, se inchina, lua o alta stea, o arunca in mare si zise:
„Se va schimba totul, pentru aceasta creatura mica”.


[COLOR=purple]Un gest de iubire autentica nu este niciodata inutil. Mai ales daca devine pretios pentru cineva, sau cel putin va face sa se nasca ulterioare gesturi de iubire.[/COLOR]
(de don Ezio Del Favero)