Sfantul Lavrentie de Cernigov recomanda aceasta rugaciune si mirenilor. Si alti Sfinti parinti o mai recomanda. Aceasta reprezinta o modalitate de supravietuire pe plan duhovnicesc in orice situatie. Sfintii inchisorilor s-au salvat mai ales prin aceasta rugaciune. Puteau sa se roage in orice moment fara sa-si dea seama cineva de acest lucru. Si multi erau mireni. Invatau unii de la altii sa se roage astfel. Li se umplea sufletul de mila pana si pentru calai. Si daca dobandeau o asemenea stare nu era putin lucru inaintea lui Dumnezeu.

Aceasta rugaciune simpla se afla la indemana noastra mereu: in tramvai, la locul de munca etc. Chiar si inainte de a adormi, in loc sa calatoresti cu gandul peste tot, e de preferat sa calatoresti spre Dumnezeu. Din cate am citit, rostirea acestei rugaciuni este o indeletnicire mantuitoare, despre care s-a scris mult. Este considerata de catre unii Sfinti Parinti ca fiind stiinta stiintelor. Daca este rostita cu smerenie, aduce multe bucurii duhovnicesti,caci cel care o rosteste permanent simte mereu nevoia sa faci voia Lui. Parintii pustiei se osteneau in special cu aceasta lucrare.