[alicia]

În prealabil postat de CelMandru

<<Sapă şi tu, cel ce eşti chinuit de duhul mândriei, în peretele mândriei tale, pătrunde în scopurile, cele ascunse ale faptelor tale bune şi, desigur, te vei îngrozi singur de acel templu al sfinţeniei tale, înaintea căruia acum te închini cu atât respect.

Micile noastre virtuţi ni se par adesea mari şi din pricină că noi le comparăm cu viciile altora, cum a făcut şi fariseul din Evanghelia de astăzi, care zicea că el nu este tâlhar, ca alţii. Dreaptă este oare o astfel de comparaţie? Nu. Virtutea nu trebuie să fie comparată cu viciul, ci cu virtuţile. Compară deci postul tău cu postul lui Ioan Botezătorul, compară credinţa ta cu credinţa lui Avraam, şi aşa mai departe. Şi atunci nu se poate să nu vezi în tine o mulţime de neajunsuri, însuşi fariseul, negreşit că nu s-ar mai fi mândrit cu faptele sale dacă în loc să se compare cu un vameş, s-ar fi comparat cu vreun sfânt, în care e aşa de bogată istoria poporului celui ales.

În sfârşit, un mijloc foarte bun pentru a învinge duhul mândriei duhovniceşti este şi ideea menirii noastre. Virtuţile tale sunt lăudate de oamenii cei asemenea ţie. Dar oare pentru oameni trebuie să fii tu virtuos? În lumea aceasta şi lucrurile mici pot să se pară mari. Dar oare tot aşa va fi şi în lumea nouă, unde vei merge tu şi unde vom merge cu toţii? Noi vom locui cândva cu îngerii şi vom veni în contact chiar cu Dumnezeu. Suntem noi oare destul de curaţi pentru aceasta? Nu se vor topi oare virtuţile noastre înaintea ochilor dumnezeirii? Isaia Proorocul toată viaţa şi-a petrecut-o în fapte bune şi s-a învrednicit să fie ales prooroc; şi, cu toate acestea, când s-a văzut înaintea tronului dumnezeirii, atunci, cuprins fiind de groază, a strigat: "Ticălos om sunt eu, căci buze necurate având, şi pe Domnul Savaot cu ochii L-am văzut" (Is. 6, 5) şi n-a vrut să se liniştească până când îngerul nu l-a curăţit prin atingerea buzelor lui de un cărbune de pe jertfelnicul dumnezeiesc. Vezi dar, când îţi vine duhul mândriei, închipuieşte-ţi că te afli nu înaintea unei adunări de vameşi şi farisei, ci înaintea tronului lui Dumnezeu celui desăvârşit, şi desigur vei striga ca şi Isaia, văzând sărăcia sufletului tău şi necurăţia inimii tale, şi corpul şi sângele atotcurăţitor al Dumnezeului-Om vor deveni pentru tine absolut indispensabile, vor deveni cărbune curăţitor.>> (Sfântul Inochentie al Odessei)

Usor de spus greu de facut...oamenii din ziua de azi sunt prea delasatori si le place sa traiasca in pacate,mandrie...e greu sa te lupti cu tine insuti!