S-a nascut in maternitatea din Ruginoasa, care pe atunci, in anul 1933, era incropita chiar in palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Nenorocul a facut ca mama sa sa moara in chinurile nasterii. "Si eu am fost crezut mort de doctori ca si mama. Moasele m-au pus intr-un lighean si m-au aruncat pe malul garlei, printre gunoaie, infasurat pe jumatate in pielita ceea trasa din maruntaiele mamei". A fost luat de o taranca tanara care trecea pe marginea garlei. "Daca nu ma afla ea, mai aveam putin si furnicile mi-ar fi mancat ochii, as fi ajuns prada la sobolani. Atunci mi-a murit moartea cea dintaia oara!". A copilarit la Todiresti, fara sa fie infiat, dar "ocrotit cu multa dragoste", a venit apoi razboiul si un frate vitreg, mai in varsta decat el, Ilie Puiu, a plecat pe front si nu s-a mai intors. Copilul ramas acasa a visat pentru prima oara "o tanara ce parea fara varsta, imbracata in straie manastiresti" care i-a spus ca "va fi ocrotit" si ca tatal sau se va intoarce dupa un lung prizonierat. Minunea a facut ca la 12 ani dupa ce plecase pe front, fratele vitreg mai mare a aparut in poarta casei, povestind satenilor cum petrecuse ani grei de prizonierat in Siberia. Ilie s-a "hodinit o tara", dupa atatia ani de chin, apoi si-a gasit o femeie, s-au cununat religios si au hotarat sa-l infieze si sa-l boteze pe copilul ajuns in pragul majoratului. Atunci a devenit crestin Gheorghe Puiu, iar viitorului monah i s-a completat certificatul de nastere.
Eu nu am ajuns aici, dar stiu ca din Busteni, apucand pe un drum laturalnic, urci, urmand cateva serpentine mici, pret de vreo 80 de metri diferenta de nivel ca sa ajungi intr-o poiana care se deschide chiar la marginea padurilor de sub varful Caraiman.
|