[Florin-Ionut]

Am citit textul, dar încă aştept răspunsul la întrebarea: de ce atunci a mai lăsat Dumnezeu roadele pămîntului dacă nu spre mîncare? Numai şi numai spre hrana animalelor?

În prealabil postat de Eugen7

omul locuia cu trupul intr-un loc cu totul dumnezeiesc si foarte frumos, iar cu sufletul locuia intr-un loc foarte inalt si incomparabil de frumos. Dumnezeu, care locuia in el, era casa lui; Dumnezeu era imbracamintea lui stralucitoare; harul lui Dumnezeu il invesmanta; se desfata ca un alt inger cu singurul fruct prea dulce al contempl arii lui Dumnezeu;

Da, e credibil. Adam-Eva erau pe pămînt cu trupul şi în Rai cu sufletul, adică în stare de extaz sau de rugăciune contemplativă, în comuniune directă cu Dumnezeu.

În prealabil postat de Eugen7

cu aceasta contemplare se si nutrea; aceasta pe buna dreptate a fost numita pomul vietii.

Mă îndoiesc, pentru că din pomul vieţii omul nu a mîncat. Dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi murit şi mîntuirea de păcatul ulterior nu ar mai fi fost posibilă prin înviere.

În prealabil postat de Eugen7

Sau se poate ca prin “pomul vietii” sa se inteleaga cunostinta Dumnezeiasca (In text: mai dumnezeiasca.), care se capata din toate cele sensibile, si inaltarea prin ele la facatorul, creatorul si (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 41v.) cauza tuturor. Pentru aceasta l-a numit si “tot pomul”, indicand prin aceste cuvinte desavarsirea, nedespartirea, care poarta in sine singura participare la bine. Prin “pomul cuno stintei binelui si raului” indica mancarea sensibila si placuta care in aparenta este dulce, dar in realitate pune pe cel care se impartaseste cu ea in comunitate cu relele. Caci spune Dumnezeu: “Din tot pomul din rai sa mananci” (Facerea II, 16.). Prin aceste cuvinte socotesc ca a vrut sa zica: “Suie-te, prin toate fapturile, la Mine, facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe Mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar impartasirea cu Mine fa-o intarirea existentei tale. In chipul acesta vei fi nemuritor”. “Dar din pomul cunostintei binelui si raului nu mancati din el; caci in ziua in care veti manca din el cu moarte veti muri” (Facerea II, 17.), in chip natural mancarea sensibila este o completare a ceea ce se pierde, ea se da afara si se distruge. Este deci cu neputinta ca sa ramana nestricacios cel care se impartaseste cu mancarea sensibila." Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica, Despre Paradis.
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...espre-paradis/

"Sau se poate că."

Îmi place că Sfîntul declară că nu este sigur de interpretările proprii. Este o atitudine perfect ortodoxă, care necesită confirmare şi din partea altor Sfinţi Părinţi cu cunoştinţe teologice îmbunătăţite. De aceea avem noi sinoade şi nu declarăm automat literă de lege ceea ce spune unul sau altul dintre teologi.