„Cat despre Facerea, dupa cum observi, discriminarea a intrat in lume prin pacat si nicidecum nu a fost creata de Dumnezeu. Iar Dumnezeu nici nu a dorit-o, El doar i-a spus omului care sunt efectele pacatului. De exemplu, eu iti spun tie sa nu bagi mana in foc pentru ca in ziua in care o vei baga te vei arde.Tu nu asculti si bagi mana in foc. Iar eu iti spun: pentru ca nu ai ascultat si ai bagat mana in foc, o sa simti o durere mare, mana se va inrosi si te vei umple de basici dureroase. Tu ce o sa imi spui? Ca te-am pedepsit eu si te-am blestemat cu toata durerea si bubele? Ai putea spune asa daca este pentru prima data ca vezi focul si habar nu ai ca tot ceea ce ti-am spus nu este decat consecinta unei arsuri. Asta nu inseamna ca am vrut eu sa iti fie atat de rau, dimpotriva, eu vin si iti spun ca daca vrei te pot vindeca pentru ca sunt medic. Ei iata ca asa a venit Iisus si ne-a vindecat de bubele si durerile provocate de pacat, inclusiv de pacatul original. Daca cineva traieste in pacat si nu vrea sa fie curatat de Iisus, atunci intr-adevar este ca la Facerea, daca insa traieste in Iisus, este spalat de bubele si durerile pacatului original si ca atare ceea ce ai citat tu nu mai este valabil. Eu nu apartin Vechiului Testament ci a Noului, iar daca tu esti botezat, inseamna ca si tu ai pacatul original sters.”
(Postat de Adriana3)

"S-a nascut om pe lume" (Ioan16, 21).

„Inainte de Hristos nimeni nu a salutat cu atata entuziasm aparitia unui om ca Cel Care l-a facut pe om. Creatorul universului S-a bucurat mult mai mult pentru om, decat pentru slavitul cor al cetelor ceresti. Omul e mai pretios decat tot restul creatiei.

Desavarsit si incheiat, omul este minunat asa cum minunat e si Dumnezeu. E nemuritor si mai presus de lume decat un microcosmos - e un microtheos. Faptul ca Logosul Cel vesnic al Tatalui S-a facut trup "facandu-Se asemenea oamenilor" (Filipeni 2, 7) inseamna ca, la randul sau, cu darul iubirii Sale, omul se poate face asemenea lui Dumnezeu, pana la identitate cu El.
Intre Dumnezeu si om exista si trebuie sa fie o masura comuna, in ciuda a tot ceea ce este incomensurabil intre ei. Eliminarea acestei idei a comensurabilitatii face cu totul imposibila interpretarea oricarei forme de cunoastere ca adevar - adica ca o corespondenta cu realitatea Fiintei Primordiale. Daca prin natura spiritului sau omul nu este "asemenea lui Dumnezeu", atunci nici Dumnezeu nu S-ar fi putut face om.”

„Desavarsirea asemanarii, insa, nu suprima distanta ontologica intre Dumnezeu Creatorul si omul creat. Tragedia creatiei a venit o data cu caderea omului si ea se continua in nestatornicia noastra permanenta, inclinati spre rau, detestam si combatem raul; in dorul nostru dupa binele absolut, dupa Dumnezeu, Il impingem deoparte si ne impotrivim.
Avand in chip inseparabil in Sine pe Dumnezeu si pe om, Hristos este singura solutie la acest conflict aparent de nerezolvat. El este cu adevarat "Mantuitorul lumii" (Ioan 4, 42). El este masura tuturor lucrurilor, dumnezeiesti si omenesti. El este singura cale spre Tatal. El este soarele ce lumineaza universul. Numai in lumina Sa poate fi vazuta calea. Suntem in chip firesc atrasi spre Cel Preainalt, dar pelerinajul nostru spre El trebuie sa inceapa cu o pogorare in strafundurile iadului.
Sfantul Apostol Pavel a spus despre Hristos: "Iar aceea ca S-a suit - ce inseamna decat ca El mai intai s-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului? Cel Ce S-a pogorat, El este si Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca sa umple totul" (Efeseni 4, 9-10).
Si aceasta este calea si pentru noi dupa cadere. Coboram la iad in constiinta noastra; din clipa in care ni se descopera chipul Omului vesnic, devenim tot mai intens constienti de starea noastra intunecata.
Suntem coplesiti de intristare. Agonia spiritului nostru e atat de acuta, incat nici o durere fizica nu se poate compara cu aceasta suferinta atemporala. Cu ultimele ramasite ale puterii noastre ne rugam pentru ajutor de Sus.”
„E cu neputinta sa cunoastem Adevarul care este Hristos altfel decat ascultandu-L pe El: "Daca veti ramane intru cuvantul Meu, cu adevarat sunteti ucenici ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi... Adevar, adevar va spun: De va pazi cineva cuvantul Meu, in veac nu va vedea moartea ... De Ma iubeste cineva, el va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi si Noi vom veni la el si ne vom face locas la el" (Ioan 8, 31. 32.51; 14,23).
Treimea ne va face locasul Sau nu pentru o vreme, ci pentru o vesnicie.
Astfel, cei care intr-un fel sau altul Il resping pe Hristos nu stiu Ce si pe Cine resping. Hristos e Intelepciunea, Intelepciunea mai inainte de veci si ascunsa, pe care stapanitorii si slujitorii acestei lumi nu o cunosc. "Graim intelepciunea lui Dumnezeu cea intru taina, cea ascunsa" (1 Corinteni 2, 7).
Inaintea venirii lui Hristos, intreaga lume, toate popoarele pamantului, umblau in intuneric, nestiind calea ce le conduce la imparatia lui Dumnezeu si la Tatal nostru. Acum aceste taine ni s-au descoperit. Ni s-a dat cunostinta sigura a sensului ultim al venirii noastre in lume.
Hristos ne-a vestit iubirea Tatalui pentru noi si ne-a arata in El Insusi pe Tatal. Dar noi L-am rastignit si, atunci cand era spanzurat pe cruce, ne-am batut joc de El; si pana astazi continuam sa ne batem joc de El.”
Parintele Sofronie Saharov
Fragmente din articolul „Prin intuneric la lumina” www.crestinortodox.ro