[bin000]

În prealabil postat de Jonnyw2013

am citit documentul de iertare și l-am semnat. După ce am făcut-o, am simțit că o povară de durere a fost ridicată de pe mine. Nu mai eram în mâinile urii; Am fost în sfârșit liberă.[/b]

În ziua în care i-am iertat pe naziști, în mod particular, i-am iertat pe părinții mei, pe care i-am urât toată viața, pentru că nu m-au salvat de la Auschwitz. Copiii se așteaptă ca părinții să-i protejeze; ai mei nu au putut. Și apoi m-am iertat, pentru că ii urasem pe părinții mei.

Iertarea nu este altceva decât un act de auto-vindecare și de auto-împuternicire. Eu îl numesc un medicament miraculos. Este gratuit, funcționează și nu are efecte secundare.
Cred cu fiecare fibră a ființei mele că fiecare ființă umană are dreptul să trăiască fără fara povara durerii trecutului. Pentru majoritatea oamenilor există un mare obstacol în calea iertării, deoarece societatea se așteaptă la răzbunare. Se pare că trebuie să ne onorăm victimele, dar întotdeauna mă întreb, dacă cei dragi si-ar dori să trăiesc cu durere și furie până la sfârșitul vieții mele. Unii supraviețuitori nu doresc să renunțe la durere. Ei mă numesc trădător și mă acuză că vorbesc în numele lor. N-am făcut niciodată asta. Iertarea este la fel de personală ca chimioterapia - o fac pentru mine."

Foarte frumoasa si profunda postare.Ziditoare.