Cutremurator, cazul acestei femei-martir este. Insa, nu stiu daca ai observat: zelosii oricarei credinte sau ideologii, cind sunt in avantaj ca multime, reactioneaza ca animalele turbate, iar daca sunt singuri, atunci reactioneaza ca martiri demni. Ia fa un exercitiu mental: transpune povestea asta in Evul Mediu, eventual pe vremea Contrareformei: femeia, o protestanta, intr-un sat catolic. Sau, tot catolica, dar intr-un sat de arieni, pe vremea imparatilor arieni. Sau, ariana intr-un sat de catolici. Nestoriana, intr-un sat de ortodocsi sau monofiziti. Sau, ca sa pastram simetria cu datele probelemei: ea, musulmana, intr-un sat catolic cu ceva secole inainte de auto-tradarea catolica de la Vatican II. Etc. Hai, lasa parti-pris-ul, si vei vedea ca s-ar fi repetat acelasi scenariu: multimea INTOTDEAUNA se aglutineaza ca viermii Tubifex si ataca precum pestii Serrasalmus ("piranha"). Si asta, indiferent daca e vorba de paine, circ, concert de muzica indracita, fanatism religios sau ideologic. Omul este demn si...uman doar ca individ si, cel mult, familie. In grup, animati de idealuri sau "idealuri", credinte sau "credinte", pot deveni cam ca porcii din Gadareni dupa permisiunea acordata de Domnul vrajmasilor nevazuti.
E ceva de meditat.
De aceea prefer indivizii care fie cred in ceva coerent, chiar daca compilat de altii, fie cred in ceva coerent dar compilat de ei insisi, fie nu cred in nimic. Multimile fanatice (repet, indiferent de sursa/natura fanatismului) imi provoaca scarba si teama.