[neica_nimeni_altul]

24. Explicaţi teologia ortodoxa cu privire la natura omului, pornind de la următoarele citate ale Sfântului Pavel:
“duhul minţii voastre” (Efeseni 4, 23);
“despărţitura sufletului si duhului” (Evrei 4, 12);
“întreg duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru să se păzească” (I Tesaloniceni 5, 23).
“Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. […] Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă“ ” (I Corinteni 15,40-45.)

R: Se pare că am revenit la teologie. Ne îngăduim atunci să tragem cu ochiul pe furiş la răspunsul chestionarului:

„Omul nu are doar un suflet simplu (cu activitate psihică, emoţii sufleteşti: bucurie, tristeţe, iubire, ură etc.) precum au animalele, ci a primit un suflet spiritual (cugetător, gânditor, raţional, deci cu conştiinţa existenţei fiinţiale şi nemuritor, cu posibilitatea unei vieţi duhovniceşti) direct de la Dumnezeu, fiind astfel o creatura directă a Lui.
Astfel, doar mintea face diferenţa între om si animale căci “omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. (Psalmul 48,12, 21.)”

Stop. Afirmaţie pripită şi superficială, argumentată scripturistic eronat. Nu doar mintea face această diferenţă, mai sunt multe: omul e făcut chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este cununa creaţiei, are suflet nemuritor, este inelul de legătură între Dumnezeu şi creaţie, e microcosmos, e microtheos, etc. Animalul nu este nimic din toate acestea!

Citatul este „tâlcuit” evoluţionist, şi induce ideea greşită că omul ar fi devenit şi el animal, „dobitoc fără de minte”, asemenea lor. Păi atunci nici cu mintea nu se mai deosebeşte?

Trecem mai departe.

„Astfel, pentru om, duhul si sufletul nu sunt nicidecum două entităţi deosebite, ci una singură; în timp ce prin suflet se înţelege, în general, sediul emoţiilor, principiul vital (care îl au şi animalele), duhul (spiritul) este partea superioară, fină, a sufletului omului, capabilă de a se pune în contact cu Sfântul Duh şi de a-I deveni sălaş.

Antropologia paulină face distincţii terminologice intre psyhč= suflet, pnēuma = duh (partea superioara a lui psyhč), si nóos (noūs) = minte, cugetare, inteligenţă, raţiune (partea superioara a lui pnēuma si cea mai fina a lui psyhč), toate în opoziţie cu sárx = carne (ca materie) şi sōma = trup (forma organizata a lui sárx).

Terminologia paulină trebuie citită şi înţeleasă astfel: "trup carnal" (sárx) este carnea ce alcătuieşte atât trupurile oamenilor cât şi cele ale animalelor, care deşi este din aceeaşi materie, este diferită ca aspect în funcţie de specie, carnea fiecărei specii (om, peşti, păsări, animale) având particularităţile ei, însă nu este diferita ca structură (atomică, moleculară)”;

Nou stop. De unde reiese în terminologia paulină că, „carnea” animalelor şi a omului diferă ca aspect doar în funcţie de specie, dar este identică ca structură (atomică şi moleculară)? Ce Sfinţi au afirmat acest lucru? Unde?

Până apar acele citate, să vedem ce ne spune pr. Stăniloae, (o cinste a Sibiului!):
„Omul, după învăţătura creştină, e adus la existenţă de la început ca spirit întrupat, sau ca unitate constituită din suflet şi trup, printr-un act creator special al lui Dumnezeu. Pentru aceasta trebuia să existe lumea ca natură, dar omul nu e opera naturii, deşi e legat de ea… Actul de creare a omului se deosebeşte de actul de creare a naturii chiar şi în componenta lui referitoare la trup. Dumnezeu a făcut trupul luând ţărână din pământ, deci n-a poruncit simplu pământului să-l producă, dându-i putere în scopul acesta. Prin aceasta a deosebit trupul de restul naturii, mai mult decât se deosebesc trupurile diferitelor animale, de natură. A făcut trupul pentru un suflet înrudit în mod special cu Dumnezeu.”

Deci, trupul omului se deosebeşte şi structural de cel al animalelor, deşi, după cădere s-a apropiat incontestabil de acesta. Omul are ceva în plus şi se deosebeşte de acestea chiar şi la acest nivel.

"trup" (sóma) este forma organizată, cu formă specifică, a materiei carnale; "trup firesc" (psyhikós) este trupul omului înzestrat cu suflet viu, dar care trăieşte doar la nivelul afectelor şi pasiunilor, prada labilităţii psihologice; iar "trup duhovnicesc" (pneumatikós) este trupul omului transfigurat prin înviere, asemănător cu trupul înviat al lui Iisus Hristos, liber nu numai de materia coruptibilă, ci şi de labilitatea psihologică, dominat de propriul sau duh în comuniune cu Duhul Sfânt, devenit capabil să participe la slava lui Dumnezeu.

Singura caracteristică comună a celor două firi, cea dumnezeiască şi cea umană, este raţiunea întrucât omul a fost făcut „după chipul” (Facerea 1, 26) lui Dumnezeu,“adică gânditor şi liber” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea IV-a, cap 4), şi “după asemănarea” (Facerea 1, 26),“adică desăvârşit în virtuţi atât cat este cu putinţă firii omeneşti” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea IV-a, cap 4), căci formă au doar cele materiale din Univers, iar Dumnezeu fiind mai presus de Univers nu are cum să aibă formă.

Astfel Sfântul Ioan Damaschin, spune: “aşadar, Cuvântul lui Dumnezeu s-a unit cu trupul prin intermediul minţii, care stă la mijloc între curăţenia lui Dumnezeu şi grosolănia trupului. Căci mintea este puterea conducătoare a sufletului şi a trupului. [...]Mintea s-a făcut lăcaş Dumnezeirii unite cu ea după ipostasă, după cum şi trupul” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea VI-a, cap 6.)

Sf. Ioan Damaschin, în “Dogmatica”, în Cartea II-a la cap 12, mărturiseşte: “Lumea spirituală este înrudită cu El, căci înrudită cu Dumnezeu este firea raţională care se poate sesiza numai cu mintea.”Astfel în om “[…]Sufletul este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi ii dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet. [...] Trebuie să se ştie că facultăţile oricărei vieţuitoare se împart în facultăţi sufleteşti, facultăţi vegetative şi facultăţi vitale.”

Hristos Domnul spune clar că "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic” (Ioan 6, 63) subliniind că măreţia omului, "chipul si asemănarea" (Facerea 1, 26-27) lui cu Dumnezeu este exclusiv în sufletul său. Trupul omului (ca şi cel al animalelor), e făcut din pământ ca "să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat” (Ecclesiaticul 12, 7). Învierea morţilor (Marcu 12, 25) va fi cu trup şi suflet la a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Tot Domnul ne avertizează "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28.)”

Idei acceptabile, dar în spatele cărora musteşte mesajul evoluţionist potrivit căruia omul a fost iniţial un fel de mamifer primat, un animal pur şi simplu, care la un moment dat (ziua a 6-a, pentru aceştia o eră geologică) a fost făcut „om” cu suflarea dumnezeiască, idee exprimată clar de către medicul Kalomiros, reeditat cu asemenea blasfemii la editura Deisis.

vezi continuarea ...