[laurastifter]

În prealabil postat de Parascheva16

Eu consider ca este normal sa doresca sa isi cunoasca adevratii parinti. Asta nu inseamna ca nu isi iubesc parintii adoptivi, ci vor sa stie cine sunt, de unde provin. Sa nu uitam ca, copiii mostenesc multe de la parintii si bunicii lor. Chiar daca sunt adoptati, mostenirea nu se sterge. Nu cred ca este usor ptr. nimeni sa afle ca parintii tai nu sunt ai tai. Poate vor sa intrebe de ce nu i-a crescut, daca i-au iubit. Sa aibe un fel de inchidere si lamurire.

Parintele Jar, cel care are grija de copiii abandonati, a spus ca o fetita care era de ceva vreme la ei, brusc l-a rugat sa mearga sa o vada pe mama, desi pana atunci nu mai intrebase. Simtea ea acea nevoie sa o vada. Si in acel timp, tatal ii taia mamei gatul cu cutitul.

Tot el a spus ca multi oameni merg la ei si vorbesc de rau pe cei care au abandonat acei copii. El mereu le spune sa nu mai zica asa ceva, mai ales de fata cu copiii. A spus sa nu ii judecam pe cei care isi abandoneaza pruncii, caci nu stim de ce fac asta. El ii invata pe copii sa isi iubeasca parintii, chiar daca nu sunt cu ei. Si Pr.Tanase a spus similar: vin oameni la el si ii critica pe acei parinti. Si dansul mereu ii intreaba cate avorturi au facut?!

O maica din Rusia povestea cum o fata care a fost abandonata de mama ei, s-a dus sa o caute si sa se certe cu ea. Un fel de razbunare, sa ii scoata ochii ca a abandonat-o. Dupa ce s-a dus sa o cunoasca, s-a linistit si s-a impacat sufleteste. Nu a mai certat-o pe mama ei.

Sunt convinsă că atitudinea acestor părinţi duhovniceşti este foarte corectă.
Un copil orfan, căruia i s-ar inocula ideea că a fost abandonat, că nu este iubit etc, ar putea suferi grav atât spiritual, cât şi psihic. Sigur că un copilaş aflat într-o astfel de situaţie e bine să înveţe să ierte, să nu judece. Şi aceşti copii sunt chiar iubiţi şi îngrijiţi, fiind în custodia unor părinţi duhovniceşti minunaţi, cu o vocaţie specială în acest sens!
În mesajele anterioare, m-am referit, însă, la cei care au deja părinţi (adoptivi), astfel încât nu mai au nevoie de cei biologici.
Încercând să-şi cunoască "părinţii" biologici (care i-au abandonat, dintr-un motiv sau altul), îi întristează, poate, pe părinţii lor adevăraţi (adoptivi) şi, la fel de grav, este posibil să aibă o mare dezamăgire văzându-i pe cei care i-au adus pe lume.
Vor putea afla că aceia sunt ori depravaţi moral, poate chiar certaţi cu legile statului, ori în altfel de situaţii penibile. Ce şoc emoţional ar putea suferi un tânăr care ar afla, de pildă, că a fost născut de o prostituată, sau că a venit pe lume în urma unui incest... sau alte lucruri urâte şi degradante!
Şi de ce?
Pentru a-şi satisface o curiozitate, în loc să păstreze convingerea că familia lui, singurii lui părinţi adevăraţi sunt aceia care l-au primit şi l-au crescut cu dragoste (cei care l-au înfiat).
Doamne ajută!