Bun, proasta cu scoala isi permite sa mai continuie discutia.
(Trebuie sa marturisesc ca lectura postarilor lui Mihail este un deliciu pentru mine, chiar atunci cand face in toate felurile atat unii autori la care tin cat si capacitatile mele intelectuale :-) . Lucru care ma impiedica, in mod ciudat, sa ma simt ranita)
Ar trebui studiate in general cartile care propun constient sau inconstient o imagine sau un tip hristic. Oare ce este un tip hristic in literatura? Trebuie el sa se suprapuna cu Hristos al Bisericii, trenbuie deci ca el sa fie o punere in scena literara a Evangheliei? Sau vorbim doar despre o reflexie in domeniul literar? De un chip partial? (tu, Mihail, ai spus mai sus ca deoarece imi pierd timpul cu astfel de prostii ca HP nu merit sa imi explici de ce in Idiotul chipul lui Hristos ar fi de tip iconic; ar fi fost totusi foarte interesant in acest context sa le explici macar celor care mai urmaresc aceasta discutie, care, nu neg de loc, s-ar putea sa fi profitat mai mult de scoala si sa fie mai destepti, si sa isi ocupe timpul cu lecturi si studii mai acatarii, care este deosebirea dintre chipul lui Hriatos in Idiotul si, hai sa zicem nu in Harry Potter, ci macar intr-o opera literara crestina vesteuropeana, una pe care o apreciezi si o cunosti tu.
Este oare necesar pentru ca un chip al lui Hristos sa apara in literatura, sa se vorbeasca in acea carte direct de Dumnezeu si de teologia mantuirii in termeni teologici sau chiar unu la unu, de tip alegoric? Eu nu cred. (Si daca nu alegoric ci iconic, atunci ar fi cazul sa ne explici mai clar care este deosebirea, dupa tine. Nu este o provocare ironica, ci chiar ma intereseaza foarte tare parerea ta si sunt gata sa o reviziuesc pe a mea, eventual).
Nic macar nu vreau sa sustin ca Harry Potter ar fi un tip foarte bun de chip al lui Hristos. Dar a nega ca este unul, sau a-l reduce la nivelul de 'cadavru conceptual' mi se pare tot atat de extremist cu a vrea sa faci din el o noua evanghelie in termeni postmoderni. (ceea ce nu este intentia mea)
In HP nu este adevarat ca egoul domina. Tema principala este
triumful dragostei asupra mortii, nu triumful unui fel de eroism sau al egoului.
Sigur, exista chipuri ale lui Hristos mai reusite in literatura engleza, ca Aslan din Narnia sau chiar (in mod mai tainic) ca fiul zeitei mama din Till we have faces de acelasi autor. (sunt curioasa daca si tipul hristoc Frodo din Stapanul ineleleor l-ai pune tot in categoria cadavrelor conceptuale occidentale din cauza ca este in acelasi timp si un erou in sensul occidental; dar de fapt, nu te intereseaza probabil acest gen de literatura si poate consideri ca tot ce s-a scris in occident despre Hristos de la o epoca incolo este deformat din start - cel putin, asa s-ar putea intelege ultima ta postare)
Ei bine nu: exista in literatura occidentala nu numai cadavre conceptuale crestine, ci si
mituri vii. Sau, ca sa precizez, asta este convingerea mea.
Iar autoarea lui Harry Potter a mostenit si ea, pana la un punct, din acest filon inca viu. (de altfel, printre cartile ei preferate se numara Narnia, pe care marturiseste ca o stie pe dinafara).
Voi mai reveni cu continuarea articolului trimis de Mihail.