Citat:
În prealabil postat de Corinusha
Problema e ca se pune prea mult accentul pe pedeapsa, si prea putin pe bunatate. Asa a fost si cand eram eu in scoala; 4/5 profesori puneau accentul pe pedeapsa, iad, suferinta; uitau sane mai vorbeasca si de bunatatea lui Dumnzeu.
In clasa a 2-a (n-o sa uit niciodaa separe faza asta), mergeam cu testul rezolvat in fata, la catedra, sa ii predau. Pe drum, m-am impiedicat de aer (cum am eu obiceiul) si am cazut. Profa s-a apucat sa imi spuna ca am cazut pentru ca sigur am facut ceva rau, am pacatuit, ca de-aia m-a pedepsit Dumnezeu si mi-a dat cazatura, ca sa nu mai fac. Si de acolo a pornit o intreaba teorie cum ca nu cadem din nimic, cane pedepseste Dumnezeu, daca ne musca un caine de pe strada e pentru ca asa ne atrage dumnezeu atentia ca am facut ceva rau si minunatii din astea cretine si de doi lei.
Culmea e ca tocmai in clasa a 12-a am prins un profesor super (pe care la vremea respectiva nu prea l-am bagat in seama), dar uitandu-ma retrospectiv, chiar am retinut, si fara sa vreau, lucruri folositoare spuse de el. Tin minte ca filozofam foarte mult pe anumite teme, si chiar, aca la momentul respectiv incercam sa il incurc si nu luam de bune explicatiile lui, totusi, au fost bune explicatiile lui. Culmea, profu' avea vreo 26 e ani, dar era ff bine pregatit si era un om foarte bun si saritor.
|
Corinusha ,Dumnezeu ne-a dat un inger pazitor care sa ne pazeasca.
Si tot El spune in Sf.Evanghelie ca nimic nu misca fara voia Lui.
Dar sa vezi in ceea ce ni se intampla rau o pedeapsa divina mi se pare o lipsa de maturitate duhovniceasca.
Nu stii ca la Psaltire spune "intru necaz m-ai desfatat"?
Din ceva rau poate sa iasa ceva bun pana la sfarsit.