Citat:
În prealabil postat de ElisabetaCernea
Buna ziua din nou! Nu va inteleg cuvintele si concluziile. In primul rand, am spus casatorita si am vorbit de juraminte la Biserica, deci se intelege ca suntem cununati. Altfel poate despartira ar fi fost usoara. In al doilea rand, l-am cunoscut divortat si nimic din afirmatiile mele nu a indicat altceva. Ce anume a indicat ce ati spus si cu ce drept v-ati permis sa folositi un apelativ la adresa mea?
Apreciez opiniile dumneavoastra, fireste ca voi consulta si un duhovnic, insa va rog sa pastrati o atitudine decenta, omenoasa si sa cititi cu atentie afirmatiile mele.
|
Buna ziua si Doamne ajuta!
Banuiesc ca mie imi raspunzi, desi nu folosesti vreun citat.
In primul rand in biserica nu exista casatorie; in biserica exista numai cununie. Casatorie este doar la starea civila, la primarie.
In unele locuri si in situatii in care nu se poate face cununia(precum prezenta situatie), unii preoti admit sa faca o ceremonie/rugaciune catre Dumnezeu pentru ca El sa "reverse" asupra... candidatilor milostivirea Sa, ocazie cu care ei isi spun
cu gura unul altuia promisiuni(juraminte), mai mult sau mai putin credibile. Odata am fost invitat si am participat la o astfel de ceremonie. Asta nu e o cununie.
Aceasta imi pare cea mai probabila varianta petrecuta si-mi dau cu parerea fiindca spusele tale nu sunt ferme. Va trebui sa te interesezi si sa lamuresti asta la biserica(preotul) unde ati fost, sau la Episcopie.
Inca nu stiu si nici nu cred ca ati fost cununati religios pentru ca situatia... tatalui copiilor nu ar permite o noua cununie; poate doar in situatia in care prima lui casatorie(din care s-au nascut copiii) nu a avut o cununie la biserica.
Situatia cea mai grea ar fi ca fostii soti sa nu fi avut o cununie religioasa, iar voi sa o fi primit, insa mie imi suna ciudata si suspecta exprimarea "am vorbit de juraminte la Biserica". Citatul iti apartine.
Imi pare nespus de rau si-mi cer iertare, dar am citit cu mare atentie(de mai multe ori) cuvintele tale si din ele reiese exact situatia pe care apelativul meu o descrie; ai intrat in aceasta situatie din necunostinta si naivitate, adica din lipsa unei invataturi bisericesti. Trebuia sa stii ca un sot/sotie poate avea o alta cununie doar daca fosta sotie/sot a murit.
Apreciez, de asemenea, ca tatal copiilor a proftat de tine si ne-"respectarea juramintelor din Biserica" tocmai asta o dovedeste.
Sau inseamna ca ori numai tu ai facut juraminte, ori nu ai fost atenta la juramintele lui... subiective/prefacute.
Din cuvintele tale reiese ca esti foarte tanara, iar... "sotul" mai in varsta. Apreciez o diferenta de cel putin 10 ani, doar la buletine, si asta pentru ca nu oferi detalii precise.
Din ortografia si formularea ta reiese o exprimare ingrijita si instruita, dar si o personalitate inca neformata in aprecierea unor situatii grele de viata. Cred ca sentimentele tale sunt inca neincercate. Esti majora?
P.S. Cu toate ca formularea mea e dureroasa, insa mi-am cerut iertare pentru ea si am sters "pe la spatele sotiei", totusi va trebui sa intelegi ca nu eu sau formularea mea sunt de vina pentru ceea ce simti, ci ca te-ai bagat intr-o relatie cu un tata de copii, destul de comuna, de altfel. Insasi faptul ca ai ajuns in acesta situatie mie imi este foarte suspecta; de aceea imi pun intrebari despre consilierea de care ai avut parte inainte de casatorie, dar si despre sfatul apropiatilor si rudelor(daca ai asa ceva), iar despre asta, din nou, nu spui nimic. Nici despre sfatul duhovnicului tau nu spui nimic, ceea ce foarte probabil demonstreaza ca nici nu ai avut.
P.P.S. Recunosc ca esti intr-o situatie foarte grea si te rog sa ma ierti ca din cuvintele mele ai aflat despre greutatea ei. Cum am spus, tu pari necajita, nu revoltata, de situatia grea in care esti. As vrea sa pot face mai mult, dar nu ne spui nimic de situatia anterioara a familiei tale, cea sociala, de studii...