Oaspeti cu azur in gene -nichifor crainic
Oaspeti cu azur în gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.
Cântec leganat si fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.
Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamâier
În colinda mi se-ngâna
Pui de om cu pui de cer.
Si cântara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.
Si era o pace alba, -
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pâna-n inimi tremura.
Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vânt de uliu capcaun.
Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batrân pamânt:
Sus, în leagan prins de stele,
Gângureste Pruncul Sfânt.
|