[windorin]

Acum doi ani s-au petrecut acestea...

Era prima zi din Postul cel Mare. Luni, dupa slujba Canonului, in Manastirea Radu Voda, Bucuresti.
Eram cu impreuna cu un bun prieten. El s'a inchinat pe la toate icoanele, iar eu am avut o ispita.
Cu toate ca aveam liniste, nu mai vroiam sa ma inchin pe la toate, caci erau mai multe.
Mai ramasese insa una singura nesarutata, anume a Sfintei Cuvioase Parascheva.
In cele din urma am hotarat sa ma inchin si acolo, caci aveam o nemultumire daca as fi plecat inainte.

M'am inchinat si...

... am ajuns acasa. Prietenul meu drag venise cu mine. Mai stateam de vorba... despre post, despre nevointe.
Eram in bucatarie. El statea pe canapea, iar eu la masa, cu spatele la aragaz.
Deasupra aragazului am un dulap lung cat tot peretele si inalt de la nivelul capului si pana in tava.
Dupa ce stam mai bine de o jumatate de ora, prietenul ma intreaba ce am pe gat.
Surprins de intrebare, mi'a venit in gand ca o fi vreo alunita sau un cos sau cine stie ce pata.
Insistand cu intrebarea, am mers amandoi in hol, unde am o oglinda de perete.

Aveam niste pete galbene, colorate si intinse pe tot gatul. Mirare !
Eram amandoi in hol, langa bucatarie.

In acea clipa se aude un zgomot. Nu era un zgomot obisnuit. Era ceva altfel, ciudat... cum nu mai auzisem (un fel de scartait).
Eu ii zic... se aude din bucatarie. El zice... nu, e din camera cealalta.
Eu... ba nu, e din bucatarie. El... nu, nu e de acolo.
Eu dau sa intru in bucatarie, iar el ma prinde brusc de mana.
In acea secunda, dulapul urias suspendat pe peretele de deasupra aragazului a cazut (in mai putin de o secunda) pe podea.
A cazut exact in dreptul scaunului pe care stateam eu.
Cultul aragazului a ramas si astazi puternic strambat, caloriferul are si el o bucata mare de smalt sarita, iar o placa de gresie a fost si ea sparta.

Am simtit cum diavolul este in casa, mai mult ca oricand.
Simteam totusi si ca Dumnezeu a randuit sa ies de acolo cu o clipa inainte.

Eram insa nedumerit. Ce anume ma scosese de acolo la timp ?
Prietenul meu o facuse... dar ce de ?
Pentru ca vazuse pe gatul meu niste pete galbene...

In cele din urma ne'am dat seama...
Acele pete galbene erau urme ale staminelor de crin, din vaza pusa langa icoana Cuvioasei Parascheva, de la Manastirea Radu Voda.
Cand am sarutat sfanta icoana, m'am aplecat peste crinii din vaza de langa.
Fara sa imi dau seama, m'am impins in staminele deschise ale crinilor.

Cat m'a ajutat Sfanta Parascheva ! Ce s'ar fi intamplat daca nu m'as fi inchinat la icoana ei ?!