[ory]

Depresia este cumva sinonima cu teama, de fapt ea chiar reprezinta o teama profunda, nejustificata si complicata in ansamblul ei. Trebuie sa nu ne mai fie teama, teama sa traim, sa fim noi insine, sa gandim, sa gresim, sa ne manifestam personalitatea, asa cum este ea, atata timp cat nu deraiaza in laturi extreme si malefice. Trebuie sa nu ne mai fie teama sa iubim, fie si pe cel care apartine altcuiva, pentru ca starea de atractie in sine poate fi doar un imbold al sanatatii si vitalitatii din noi, dar trebuie, in acelasi timp, sa invatam a o controla in masura in care ea nu ne poate deveni rivala. Detinem aceasta capacitate .
Citeam pe undeva, cred ca scris de Patriarhul Atenagora : " De ce-i este omului de astazi foame ? De iubire si de sens ! ".
Nu stiu, poate ca, in tot acest amalgam de sensuri, ne-am pierdut sensul vietii, si a mortii deopotriva, iar asta ne face tot mai saraci in simtire si in duh.
Iar Cioran spunea; " Viata nu poate exista decat prin uitare ! ". Daca ati sti cata incarcatura sta in aceste cuvinte, si nu se refera doar la uitarea in sine, cea clasica, nici doar la uitarea religioasa, cea care tine de iertare, cat, mai ales la uitarea comuna, simpla a clipelor de peste zi, la o uitare care, desi pare sora cu amnezia, ea nu poate fi decat vindecatoare...la uitarea trairilor cotidiene care face loc repaosului, odihnei...somnului vital. Depresia aduce cu sine si insomnia, nelinistea, starea de veghe irationala si extrem de obositoare, stare venita din neuitarea ajunsa la stadiul de obsesie si dezechilibru. Uitarea, respectiv, purificarea mintii aduce cu sine odihna trupului si a sufletului si,...in cele din urma, VIATA.
Asadar, sa nu ignoram importanta linistii in ansamblul ei de factori care o pot genera, pentru ca viata nu poate exista fara liniste, desi, linistea in anumite ipostaze poate semnifica si agitatie, stare de bine si de interes.