Abordarea apofatica reprezinta o necesitate fundamentala in economia spirituala.
Ea se face prin armonizare cu abordarea catafatica intr-o maniera inteligenta, iscusita, pentru atingerea obiectivelor spirituale.
Balansul catafatic/apofatic este o expresie a echilibrului universal, plus-minus, stanga-dreapta, sus-jos...reflectat in modul in care percepem realitatea. Reprezinta un principiu subtil necesar a fi constientizat si actualizat in experienta curenta.
In crestinism, desi nu este teoretizat, apofatismul patrunde in toate ungherele vietii spirituale. Voi incerca sa lamuresc acest aspect mai in detaliu in postarile ulterioare.
Cum am precizat anterior, apofatismul reprezinta, in principiu, constientizarea "absentei prezentei"- este o constientizare relationata cu un anume obiect al cunoasterii. Nu reprezinta o absenta abstracta. Este dependenta de manifestat, este experimentata in relatie cu fiecare existent.
-------
Sa vedem cum este angajata cunoasterea apofatica in economia smereniei.
Orice crestin cu instruire catehetica intelege ca samanta iadului rezida intr-o anumita forma de perceptie a propriului sine, “mandria” - supralicitarea calitatilor “eului” asociata cu un sentiment de superioritate.
Cel intelept traduce frica de “iadul-efect” in frica de “mandria-cauza”.
Mandria poate fi lovita direct doar cu smerenia.
Mandria se bazeaza pe minciuni, smerenia se bazeaza pe adevar.
Smerenia vizeaza eul – fie direct, prin evaluarea naturii sinelui, fie indirect prin evaluarea atributelor sale.
Apofatismul prin evaluarea atributelor reprezinta constientizarea absentei calitatilor, unor pozitivisme proprii sinelui. Un sine care nu poseda calitati, gol, dezbracat de "zorzoane". Un sine fara calitati nu poate gandi despre sine insusi in termeni de superioritate. De exemplu, un crestin poate cadea in capcana superioritatii prin insasi clamarea calitatii de crestin. Un atribut nu exista la modul ultim, nu este decat o asumare prin desemnare nominala, un existent fara o existenta in sine.
__________________
|