Citat:
|
În prealabil postat de nicoleta34
Eu o vad icoana, ca o fereastra deschisa spre rai unde vad pe Dumnezeul meu , pe Maicuta Domnului si sfintii prieteni!
Icoana imi insenineaza diminetile cand ma trezesc si dau cu ochii de ele si sunt acolo si seara cand dorm.
Icoana este un camarad de nadejde, datator de sperante si alungatoarea tristetilor mele.
|
Nu mi-as putea imagina trairea ortodoxa fara icoane. Ritmul vietii e asa de alert si de zgomotos, nimeni nu mai are timp de nimic - si fara sa vrei te integrezi in acet ritm, caci asa fac toti din jur. Dar atunci cand vezi o icoana, undeva pe un birou sau pe un perete, parca te rupi de acest ritm infernal (care, poate, nici nu-ti este propriu) uiti de timp si te gandesti putin si la vesnicie. Icoanele ortodoxe sunt, cred eu, si un "instrument" de marturisire a credintei. Sa ne gandim ca astazi, tot mai multi oameni isi fac pseudo-icoane/idoli de tot felul: vedete de showbiz, afaceristi de succes, sportivi - ca tot de afla in plina desfasurare Cupa Mondiala...Recent, am vazut intr-o statie de metrou un banner publicitar, dedicat Cupei Mondiale, infatisand o multime de fani in delir, iar deasupra, o inscriptie cu litere ingrosate: "Crede in fotbal". Ca si cum fotbalul (sau orice altceva) mi-ar putea "umple" viata, mi-ar putea oferi macar o idee, un principiu in care sa cred. Dar sloganul suna bine, profiturile sunt imense, iar consumatorii sunt indemnati sa creada in cele mai derizorii lucruri in numele unor false valori... Cu riscul de a ma acuza cineva de habotnicie, prefer sa vad, intr-o camera sau intr-un birou, icoana Maicii Domnului, si nu posterul mare cat usa al lui Ronaldinho. Fiindca asta spune ceva despre cel care locuieste/lucreaza acolo...