Asear-am plâns cu Mama mea Sfințită
Ținând icoana Ei la pieptul meu,
Chiar dacă știu că-s fiica Ei iubită,
Să părăsesc păcatul, mi-este greu.
Așa icoana Mamei mele plânge,
Căci eu covoare de păcat pășesc
Și Crucea lui Hristos plină de sânge,
Așteaptă ca măcar să o privesc.
Am început să dărâmăm biserici
Cu necredința noastra luptatoare,
Am început să aruncăm în clerici
Cu hule și cuvinte arzătoare.
Hristos ne stă pe buze când cădem,
Cu semnul Sfintei Cruci pe trup umblăm,
Orfanii și bătrânii nu-i vedem,
Dar suntem sfinți, căci seara ne-nchinăm.
Cu pumnu'-n piept mărturisim credința,
Cu posturi tot mai aspre ne mândrim,
În suflet nu se vede pocăința,
Dar așteptăm că să ne mântuim.
Aseară Maica mea Sfințită-a plâns
Și eu nu am mai stat să plâng cu Ea,
Căci fața cu păcate iar mi-am uns ...
Doar Ea o să mă ierte, dacă vrea.
Ce fel de christofor poți fi numit
Când râzi de așteptarea lui Iisus?
Cu fiecare gând L-ai amăgit,
Cu locuri rău famate L-ai pătruns.
Prin locuri nesfințite L-ai târât
Cu lucruri de păcat L-ai murdărit
De Sfânta Liturghie n-ai știut
Copilul meu, hai, zi-mi că n-ai pierit!
La omenire Maica se închină
Și moare pentru tot ce-i omenesc,
Iar Fiul ei ne ceartă când suspină:
O, mama mea, ce mult eu te iubesc!
Creștinilor de pretutindeni
Cu luare-aminte să pășim,
Să ne-ndreptăm spre vindecare,
Caci doar așa ne mântuim!
__________________
"Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi..."
|