În prealabil postat de zaharia_2009

Eu, aici pe forum am auzit multe povesti si bla-blauri prin care se ridica in slavi iubirea si mai ales iertarea aproapelui . Chiar tin bine minte numele celor care de obste fac aceste lucruri tinind lectii sau recomandari despre iubirea si iertarea aproapelui, altora care chipurile sunt grozav de singuri si de lipsiti de iubire si iertare, necunoscind astfel aceste sentimente si ca atare nefiind un crestin autentic, sau complet .
Si de aceasta data observ mai mult o inversunare , desigur cu scop nobil, nu ?, impotriva unora care nu respecta si cinstesc biserica lui D.zeu . Pai si eu la rindul meu, de exemplu, tot impotriva celor care nu respecta suficient pe dumnezeu luam atitudine ! Sau chiar daca criticam trebuie sa folosim cumva un ton mieros si cu multa grija pt. a nu deranja prea mult ?
Cind nu suntem ispititi suntem un soi de profesorasi in a talmacii iubirea si iertarea , dar cind suntem in ispita , ne numim ,,aparatori" , nu ?

Deci mai avem de invatat despre iubirea si iertarea in biserica lui Hristos, chiar daca suntem minati de cele mai bune intentii !
Una este sa iubim dupa cuvintul lui Hristos talmacit de sfintii parinti si alta este sa propovaduim iubirea dupa sentimentalismul nostru !

Consider exemplul dat de sora Dorina extrem de potrivit dar ar fi bine sa ia seama la el deoarece este exemplu de om imbunatatit si induhovnicit , adica greu de intilnit, greu de trait si talmacit ! Nu este la indemina oricui de a fi trait si implinit ! Exemplele tari sunt pt. oamenii tari iar pildele tari sunt pt. dintii intariti in scriptura... si nu pt. lapte !